Teatrul vechi sau Teatrul Hirschl este o clădire declarată monument istoric, situată pe strada Gheorghe Lazăr nr.3, pe care istoria locală și națională o socotește drept cel mai vechi edificiu teatral permanent de pe teritoriul actual al României. Clădirea a fost construită în anul 1817. Arhitectural predomină stilul baroc, clădirea fiind ridicată la inițiativa financiară a comerciantului de origine vieneză Iacob Hirschl.
Teatrul Hirschl a reprezentat de-a lungul istoriei culturii arădene, un reper pentru localnici și peregrinii străini. Este atestat istoric faptul că în Arad a funcționat primul teatru permanent, construit din piatră, de pe teritoriul actual al României.
Clădirea Teatrului Vechi, parte a Casei Hirschl, este amplasată pe Str. Gheorghe Lazăr, nr. 1-3. Acest edificiu cultural este ridicat în stil neoclassic, tipic anilor 1816 – 1817, prin inițiativa și cheltuiala personală a comerciantului Iacob Hirschl. În arhivele orașului Arad există date certe cu privire la inaugurarea acestui Teatru, luna Mai a anului 1817.
În primele manifestații de pe scena Teatrului Vechi au urcat asociații teatrale germane și maghiare. De asemenea, pe scena acestui Teatru a urcat și un nume de legandă al teatrului european al epocii, Déryné Széppataki Róza (1793-1872). Teatrul Hirschl se încheie în anul 1873. Asta pentru că în anul 1874 s-a deschis prima stagiune în sala mare de spectacole din actualul Teatru Clasic „Ioan Slavici” din Arad.
În noiembrie, 1817, pe scena acestui Teatru a performat o trupă de teatru german condusă de Cristofor Kun. Un eveniment de seamă pe scena Teatrului Vechi a fost la data de 27 februarie 1818, reprezentarea unui prim spectacol în limba română de către elevii Preparandiei Arădene. Acest eveniment fiind printre primele reprezentații teatrale în limba română de teritoriul actual al României. Așa cum era de așteptat, reprezentațiile în limba română au continuat și în următorii ani.
Existența unui teatru permanent a adus în decursul anilor pe scena acestei săli numeroase spectacole de marcă, trupe cu prestigiu peste hotare și artiști de anvergură internațională, printre care se numără și Derynne (1818), Treumann (1845) sau Johan Strauss fiul care a concertat aici în 1847.
Despre acest edificiu se mai poate spune că începând cu anul 1874, Teatrul Vechi a îndeplinit funcția de depozit pentru Teatrul Nou, în condițiile în care manifestațiile teatrale i-au sfârșit în anul 1873, pe motiv pentru că în anul 1874 se deschid porțile primei stagiune în sala de spectacole din actualul Teatru Clasic „Ioan Slavici”.
Edificiul, construit în stil baroc și ridicat în anii 1816-1817. Fațada principală și-a menținut, în mare parte, aspectul anterior; elementele cele mai remarcabile sunt cele trei porți care se înșiruiesc la parter.Fațada este frumos decorată de niște pilaștri semi-îngropați, prevăzuți cu ornamente florale.
Clădirea Teatrului are forma clasică a teatrelor din secolele XVII-XVIII, care au, atât sala cât și scena, acoperiș cu suprafață plană. Această formă exterioară reprezintă așa-numitul Teatru Clasic, specialiștii vienezi păstrând în construirea acestei clădiri forma clasică.
Fațada a suferit de-a lungul anilor câteva mici modificări. Cu ocazia renovării din 1917, au fost schimbate cele trei uși, astăzi ele au aceeași înălțime, dispărând, însă, ferestrele de deasupra. Deasupra celei din mijloc a apărut în timp un balcon mic, necesar proiecțiilor cinematografice.
Sala a fost concepută în stil clasic, între cele patru ziduri solide din cărămidă a fost construit interiorul din lemn cu aproximativ 150 de scaune. Etajele I și II aveau balcon și galerie legate de un coridor îngust. Capacitatea sălii era de 350 400 de locuri. Scaunele, bordurile, draperiile lojilor erau din pluș, brodate cu franjuri.
Rozeta plafonului era din butaforie, bogat împodobită cu aur. Impresia era de stil baroc, iar în ansamblu, interiorul Teatrului era asemănător cu cel din Viena. Iar ca o curiozitate, la parter erau șase scaune înălțate pentru nobilii locali.
La început iluminarea se făcea cu lumânări de seu, iar la sărbători sau reprezentații de gală, cu lumânări de ceară. De abia în 1860 s-a introdus iluminatul cu petrol. La început încălzirea sălii s-a realizat cu o sobă mare din lut, iar mai târziu cu o sobă din tuci. Uneori ușița sobei era deschisă de public pentru iluminarea scenei.
Apogeul cultural și artistic ale Teatrului Vechi se petrece după anul 1848. De remarcat este faptul că în anii 1868, 1870 și 1871, pe această scenă au poposit la Arad, într-un turneu fără precedent, formații teatrale românești sub îndrumarea lui Mihai Pascaly și Matei Milo. În cadrul acestor trupe activa ca sufleor marele poet român Mihai Eminescu.
În decursul anului 1907, mai exact pe data de 30 noiembrie, se inaugurează primul cinematograf din Arad, totodată printre primele de pe teritoriul României, sub titulatura „Urania”. Astfel că întâia reprezentație a unui film românesc datează din anul 1913, 16 aprilie, când pe ecranul acestui cinematograf a rulat filmul „Războiul Independenței”.
