Clădirea Seminarului și a Teologiei Ortodoxe din Arad, unificate până în anul 1876, a fost ridicată în anul 1885 în stil eclectic. Clădirea poartă caracteristicile stilurilor clasicist şi renascentist. După Revoluția din 1989, aceasta a fost retrocedată Bisericii Ortodoxe, aici funcţionând în prezent Facultatea de Teologie a Universităţii „Aurel Vlaicu” din Arad.
Clădirea în care în prezent funcţionează Seminarul Ortodox a fost construită între anii 1884 – 1885 de Episcopia Aradului, din inițiativa episcopului Ioan Mețianu, prin subscripţia publică a credincioşilor ortodocşi din acest oraş, urmând ca aici să îşi desfăşoare activitatea Institutul Teologic Diecezan, viitoarea Academie Teologică (prima instituţie teologică de grad universitar din România).
În urma repetării unor solicitări scrise din partea ierarhilor ortodocşi şi în special din partea mitropolitului de Karlovitz, „prin rezoluţie împărătească, se dispune ca la 1 noiembrie 1822 să se deschidă şcoli clericale în eparhiile Arad, Timişoara şi Vârseţ, organizate după modelul celor din Karlovitz şi Pacratz”.
Această veste fără precedent s-a răspândit rapid în întreaga Episcopie a Aradului, prin episcopul losif Putnic, administratorul diocezei ortodoxe a Aradului. Printre primii și cei mai emblematici dascăli ai Institutului Teologic din Arad au fost Gavril Raţ şi Gavril Giuliani, consideraţi a fi cel mai bine pregătiţi clerici din zona Aradului. În anul şcolar 1823-1824, la Institut s-au înscris în total 80 de elevi.
Şcoala teologică de la Arad a funcţionat aici sub formă de Institut teologic şi apoi Academie teologică din anul 1927 până în 1948, având în fruntea sa personalităţi marcante ale Bisericii şi culturii româneşti din acea perioadă: Dr. Teodor Botiş, Nicolae Popovici şi Dr. Ilarion V. Felea, ultimul rector al Academiei Teologice.
Din pricina contextului politic și istoric nefavorabil, instituţia de învăţământ și-a încetat existența într-o manieră brutală. Puterea comunistă, începând cu anul 1948, a dat directive pentru închiderea rapidă a tuturor lăcașelor în care spiritualitatea creștină ar fi făcut obiectul formării educaționale a tinerilor români. Acest episod sumbru din istoria Seminarului a luat sfârșit în anul 1989.
După o întrerupere de peste patru decenii, Școala Teologică de la Arad se reînființează sub forma unei Facultăţi de Teologie, în cadrul Universităţii „Aurel Vlaicu”, în toamna anului 1991, ca reînnodare a firului tradiţiei învăţământului academic teologic din Arad, ce îşi are rădăcinile în Preparandia Arădeană (1812) şi Institutul Teologic (1822), respectiv Academia Teologică.
Această reînființare a fost posibilă după 1989, când mai mulţi oameni de cultură au întocmit o serie de memorii, întreprinzând repetate demersuri pentru rechemarea la viaţă a acestei instituţii importante pentru comunitatea arădeană. Actualmente, în cadrul Seminarului studiază aproximativ 100 de elevi.
Clădirea Seminarului poartă caracteristicile stilurilor clasicist şi renascentist. Monumentala clădire cu două nivele are în partea centrală o cupolă impozantă, dispunând şi de o mare sală de festivităţi.
Terenul a fost pus la dispoziţia bisericii de către baronul vienez Georgios Sinas, drept urmare, în perioada interbelică strada pe care asse află Seminarul îi purta numele. Georgios Sinas (1783-1856) a fost un antreprenor grec, bancher și un „mecena” de talie europeană. Datorită finanțărilor sale, astăzi la Atena există un Observator Astronomic Național. Totodată, baronul Sinas a ales să contribuie și la ridicarea Podului cu Lanțuri din Budapesta, prima conexiune permanentă peste Dunăre între Buda și Pesta. Podul este funcțional chiar și astăzi.
În curtea şcolii a fost dezvelit în anul 1912 bustul renumitului profesor Theodor Ceontea (1847-1906) – dascăl, biolog și autor de manuale. Tot aici a fost ridicată şi o frumoasă biserică de lemn, construcţie caracteristică arhitecturii româneşti.
