Clădirea declarată monument istoric a fost construită în perioada interbelică, între 1919-1920, într-un stil architectural atipic pentru Arad - stilul neoromânesc. Imobilul bogat ornamentat cu arcaturi treflate este situat la intersecția străzii Vasile Alecsandri cu strada Ilarie Chendi.
Stilul neoromânesc reprezintă un amestec interesant de elemente răsăritene bizantine şi motive arhitecturale şi etnografice ţărăneşti locale. Influenţele locuinţelor ţărăneşti s-au manifestat prin elemente de ornament utilizate sub diferite interpretări, dar care îşi păstrează referinţele.
Elementele caracteristice sunt preiau o influență bizantină și sunt reliefate prin coloanele mici şi groase, aspectul masiv, de cetate, care, împreună, alcătuiesc o metaforă arhitectonică romantică, prin care creatorii ei au dorit să exprime rezistenţa eroică a românilor din timpurile medievale, ca popor creştin, împotriva înaintării de nestăvilit a Imperiului otoman. Stilul a atins apogeul în perioada interbelică şi s-a stins brusc în timpul comunismului.
