Clădirea a fost construită în anul 1884, inițial găzduind băile publice Simay din Arad. Proprietarul acestei clădiri a fost Simay Isvan. Actualmente, în această clădire funcționează unul dintre cluburile selecte ale orașului Arad.
Primele băi publice au fost deschise în Arad în urmă cu aproape 130 de ani. Întâia baie publică care întrunea condițiile impuse de vremea respectivă a funcționat în această clădire, de pe strada Unirii. Așadar, aici a fost prima baie cu aburi care funcționa în cele mai moderne condiții. În 1884, Simay Isvan, deschide o afacere care până în anii 1940 a fost deosebit de profitabilă, o baie publică.
Simay Istvan a fost învățător, profesor și luptător în revoluția de la 1848. Clădirea Simay se afla la capătul străzii Unirii către râul Mureș, în proximitatea fostului Gimnaziu Național Regesc, actualmente Colegiul Național „Moise Nicoară”.
Istoria acestei clădiri precizează că în curtea băilor publice a fost forată o fântână arteziană proprie. De aici băile publice obțineau apa potabilă, precum și apa necesară băilor și piscinei. Istoricul arădean Ujj Janos relatează faptul că fântâna arteziană proprie a băii publice Simay a fost forată cu întreruperi, cu începere din anul 1822 până în anul 1885, de către Jozsef Maroczy, lăcătuș mecanic din Szeged.
Din fântâna arteziană, adâncă de 337 de metri, țâșnea apă potabilă și pentru baie. În afară de apă, din fântâna respectivă se obținea și gazul necesar pentru încălzirea cazanelor, iluminarea halei de cazane și încălzirea locuinței proprietarului. În 1902, potrivit paginilor de istorie, s-a forat o nouă fântână, din care s-a obținut apă la temperatura de +28 grade Celsius.
La răspântia dintre secolele XIX-XX-lea, baia Simay a devenit deosebit de frecventată de arădeni. Aceasta era dotată cu baie cu aburi și vane, cu băi cu apă minerală rece și electroliză. Baia publică mai oferea și baie cu nămol, supra-numită în vremea respectivă „baia splinei”.
Simay a structurat complexul băilor publice în locuri separate pentru femei, punându-se un accent deosebit pe igienă, baia era dezinfectată în urma fiecărui client. În incinta băilor Simay exista și o piscină lungă de 15 metri, loc în care echipa sportivă de polo a Aradului își desfășura antrenamentele pe timp de iarnă, până în jurul anului 1960.
Proprietarul acestei băi publice, Simay Istvan, a fost învățător, profesor și luptător în revoluția de la 1848.Imediat după naționalizarea clădirii, Băile publice Simay și-au transformat titulatura în Băile Comunale „Sănătatea”.
Odată cu împlinirea centenarului acestor băi publice, pe fațada clădirii a fost amplasată o plachetă comemorativă pe care sunt menționate doar două date: 1884 – 1984.
Prima baie publică pe care o menționează paginile istoriei arădene este baia Kishalmy, înființată la începutul secolului al XIX-lea. Era o baie publică cu aburi pentru bărbați și femei, precum și baie în vană, aburii fiind produși cu ajutorul cazanelor încinse.
Odată cu anul 1900, băile publice din Arad s-au înmulțit semnificativ. Astfel că pe strada Cuza Vodă a funcționat baia publică „Diana”, în Piața Catedralei (fostă Tekelja) funcționa Baia Katalin, iar în Piața Plevnei putea fi vizitată Baia Vas.
Din câte se știe, Baia Katalin furniza servicii de specialitate pacienților cu afecțiuni locomotorii, aceștia putând participa și la ședințe de gimnastică, combinate cu băi calde. Pe strada Eminescu, de asemenea, funcționa o baie terapeutică, numită Karoly Posch. Iar în curtea Sinagogei de pe strada Cozia, la începutul secolului al XIX-lea, funcționa o baie rituală separată pentru bărbați și femei.
