Monumentul Eroilor de la Păuliş, ridicat în memoria luptelor din septembrie 1944, este o lucrare realizată în anul 1974 de către sculptorii Emil Viorel, Ionel Munteanu şi arhitectul Miloş Cristea. Monumentul se găseşte pe câmpia dintre localităţile Sâmbăteni şi Păuliş, fiind ridicat pe locul în care, în septembrie, 1944, trupele militare române au oprit înaintarea trupelor hortyste spre Transilvania.
Conflictul militar de la Păuliş a rămas în istorie drept una dintre cele mai crâncene bătălii din contextul celui de-al Doilea Război Mondial, purtate de trupele române după întoarcerea armelor contra Germaniei naziste şi a aliaţilor săi.
După “Momentul 23 August, 1944”, când Armata Română a întors armele împotriva Axei, încercările armatelor hortyste de a păstra Transilvania în sfera lor de influenţă au fost împiedicate de curajul militarilor români.
Ofensiva trupelor hortyste la frontiera de Vest a început în data de 5 septembrie, 1944, oraşul Arad fiind acaparat de invadatorii maghiari în data de 11 septembrie.
Divizia maghiară “Budapesta” şi-a continuat expediţia pe Valea Mureşului cu un efectiv de 20.000 de militari. Înaintarea lor a fost oprită în zona Păulişului de către un detaşament român format din trei batalioane de elevi de la Şcoala de subofiţeri în rezervă de la Radna. Detaşamentul român se alcătuia dintr-un batalion din “Regimentul 9 Infanterie” şi “Divizionul 61 Artilerie grea”, numărul lor depăşind cu puţin 1.800 de militari.
Paginile de istorie şi mărturiile veteranilor în viaţă confirmă faptul că ostaşii români, sub deviza sacră: “NICI PE AICI NU SE TRECE!”, au rezistat eroic timp de şapte zile fatidice unui inamic mult superior atât ca număr, cât şi ca tehnică de luptă, până la sosirea în teatrul de operaţiuni a marilor unităţi româneşti care i-au determinat pe inamici să se retragă.
