Octombrie. Parcă mai frumos ca niciodată, cu nostalgie şi amintiri? Covor de frunze arămii, castane, un soare bl?nd, aromele toamnei, struguri brumaţi, gutui şi nuci. Ce departe par toate acestea?, ce repede le uităm. Asfalt, aglomeraţie, gunoaie, moloz, şanţuri, praf, eterne şantiere. Ce dureros de aproape sunt mai ales acestea, condamnaţi să le simţim şi să le vedem. Ajunge un singur raid, că plimbare nu prea-i putem spune, pe două străzi supuse ?chinurilor? modernizării, două străzi cu puţine lucruri ?n comun, ??nfrăţite? ?nsă graţie peisajului selenar. Prima se numeşte ?Olimp?, pe ea intr?ndu-se de pe Calea Romanilor la ?Teba?, aşa cum ştiu aproape toţi arădenii firma cu profil textil, deşi tranziţia i-a adus un alt nume. O stradă mică, de trecere, care a fost şi ar mai putea fi frumoasă, cu spaţii verzi, curată. Distrusă ?nsă de sarabanda TIR-urilor care deservesc amintita firmă, sau, ?ntr-o perioadă, de camioanele care transportau balast sau nisip. Chiar mă macină o ?ntrebare, eu ştiam că maşinile de mare tonaj nu au acces aici, poate ar fi bine să fie clarificat şi statutul celor care fac praf zona respectivă. ?n traducere, zgomot, probleme de trafic, gropi, rigole şi borduri distruse. Sunt gata să pariez că nici pe dracu? nu interesează amintita problemă, aşa cum nici apelurile locuitorilor din zonă nu au avut nici un efect. Sau or fi avut, din moment ce au intrat pe ea, ?n forţă, muncitori şi utilaje care au pornit să instaleze noi borduri pe marginea trotuarelor şi pe marginea rigolei centrale. Asta a fost acum vreo două luni. Au muncit cu un relativ spor vreo două zile, apoi au dispărut ca loviţi de o tornadă, lăs?nd ?n urmă ceea ce vedeţi ?n imagini. Descrierea nu-şi mai are rostul, dar punem ?ntrebarea de baraj. C?nd? Că m?ine poim?ine e noiembrie, o lună al naibii de ur?tă cu frig şi ploi, fără prea mare spor pe străzile şi drumurile patriei. Dar mai ştii, dacă tot se numeşte strada ?Olimp?, poate trebuie să ne rugăm fierbinte? zeilor. A doua stradă e arhi şi bine cunoscută, numindu-se simplu ?Unirii?. Indiscutabil ?n topul celor mai greu de străbătut străzi arădene. Cu sedii de instituţii, bancare sau de ?nvăţăm?nt, magazine, baruri, cafenele, ş.a.m.d., nu are rost să le ?nşirăm. Circulaţia, pietonală sau auto, e mereu aici o aventură. Maşini parcate p?nă ?n perete, deh, stradă ?ngustă, pietonii, fără altă soluţie, circul?nd pe carosabil, strangulări ale traficului datorită maşinilor care aprovizionează localurile, ?njurături, nervi, claxoane. Acum strada a intrat ?ntr-o binevenită şi necesară modernizare. S-a ?nceput tot ?n forţă, asist?nd apoi la aceeaşi diminuare a elanului, la ora c?nd am străbătut-o, surprinz?nd ?n acţiune doar un utilaj l?ngă o grămadă de nisip. St?nd. Fără nici o prezenţă umană care, o expresie uzitată, să mişte ceva. Poate era ora mesei, ciudat ?nsă, peste vreo două ore aici era la fel de linişte. Nu suntem c?rcotaşi, se vede că lucrările au avansat. Ritmul ?nsă te bagă la idei, legate de contracte, de termene de execuţie, penalizări şi alte chestii de gen. Plus disconfortul, ochii tuturor, trecători sau comercianţi, exprim?nd cu candoare aceeaşi nevinovată ?ntrebare adresată edililor iubiţi: ?C?nd e gata?!?

Sursa: Informatia Aradului