?nceput de noiembrie?, sau poate de decembrie? Nu, calendarul nu minte, e ?nceput de brumar!, dar a venit iarna, sau dacă nu a venit ?ncă, şi-a trimis ?aghiotanţii? ? ninsoarea şi frigul - să ne spună că nu e departe. E aproape, foarte aproape! O pot spune şi pensionarii care au luat cu asalt centrele unde se depun cererile de subvenţionare a ?ncălzirii. Soarele ?nsă ne face cu ochiul de dimineaţă. Ne face cu ochiul, dar pare at?t de departe de noi, de parcă nici n-ar fi răsărit. Dar nu, ?ncearcă să-şi arate faţa rotundă şi să se pună pe treabă. Streşinile ?ncep să curgă, zăpada căzută noaptea ?ncepe să se topească pe acoperişuri. Dar at?t, pentru că ?n parcurile de pe malul Mureşului decorul este unul cu adevărat hibernal. Copacii sunt ?ncărcaţi de zăpadă, iarba nu se mai vede de sub stratul de ninsoare căzut ?n orele c?nd ielele dansează, dacă n-or fi ?ngheţat şi ele. Iarna nu ne-a luat doar pe noi prin surprindere, ci şi falnici copaci din parcuri. Cu frunza ?ncă prinsă de ramuri, copacii par nedumeriţi de zăpada care li s-a aşternut ??n cap? şi ?pl?ng?. Pl?ng cu lacrimi de frunze, mai verzi sau mai ?ngălbenite, frunze care ?ncearcă, din răsputeri chiar, să facă concurenţă covorului de nea. Pl?nge natura, dar se pl?ng şi oamenii ?n parc. ?P?nă ?n urmă cu vreo săptăm?nă ?ncă mai puteam veni ?n parc la un şah. Era plăcut după-amiaza şi mai pierdeam timpul pe aici la o vorbă şi la o partidă de şah sau rummy. Acum gata, s-a zis că parcul. P?nă la primăvară pot spune că am pus lacăt pe parc?, ne-a spus un pensionar simpatic venit ?n ?Parcul Bătr?nilor? pentru a cuprinde cu o privire lungă c?t o iarnă locul unde va mai călca abia la primăvară. La doi paşi de mesele de şah, Gospodărirea Comunală pare să nu aibă nici o grijă că iarna şi-a făcut simţită prezenţa, iar femeile care dau cu mătura str?ng frunzele căzute fără nici o emoţie. Fiorul iernii ?ncă nu e destul de profund?, dar faleza Mureşului ne contrazice. At?t de animată ?n zilele plăcute, nici un suflet de om nu pare că ar dori să calce malul Mureşului acum, c?nd temperatura e cu minus la ?nceput de noiembrie. Apa Mureşului se scurge lină, fără zgomot, de parcă nu ar dori nici ea să tulbure tihna naturii. Ştrandul pare ?ncremenit pe malul celălalt ca un tăr?m de poveste spre care Făt-Frumos a pornit ?n căutarea Ilenei Cos?nzeana. Podul de pontoane este la locul lui, ?ncremenit şi el, parcă de secole, la doi paşi de forfota zilnică a oraşului. Natura e aproape de noi, şi totuşi, at?t de departe. Această ?avanpremieră? a iernii ne-a mai spus-o ?ncă o dată, chiar dacă foarte puţini dintre noi mai au timp şi interes să ?audă? acest glas.

Sursa: Informatia Aradului