At?t de mult discutatul moment 1 ianuarie 2007 a venit. Surle, tr?mbiţe, petarde, şampanie, fericire mare. Oameni care se pupau ?n stradă. Politicieni care făceau baie de mulţime... Ce mai?... O stare de parcă l-am prins pe Dumnezeul european de un picior şi am găsit elixirul traiului bun. Doar ştiţi şi dumneavoastră, cei care aţi ieşit ?n noaptea de Revelion ?n faţa Primăriei să vedeţi minunăţia aia de foc de artificii şi ce a mai rămas din Modern Talking! Dar a trecut. Momentul aderării Rom?niei la Uniunea Europeană a trecut, fără să schimbe ceva. Suntem aceiaşi. Cu aceleaşi metehne. Cu aceleaşi apucături primitive. Din nefericire, acest fapt demonstrează formalul aderării noastre la civilizaţie. P?nă la integrare este cale lungă şi grea. Asta pentru că adevărata aderare va fi c?nd vom ?nvăţa cu toţii ? proeuropeni şi eurosceptici ? că traiul bun şi civilizaţia nu ?ncepe nici de la salariile mari, nici de la locurile de muncă super bine plătite, ci de la bunul simţ, de la ?cei 7 ani de acasă?, de la conştientizarea importanţei lucrului bine făcut. Merg?nd ieri prin centrul Aradului nu am putut să nu remarc ? ochiul de ziarist mi-o cere, chit că poate şi dumneavoastră aţi trecut, dar nu aţi băgat de seamă obişnuiţi fiind cu peisajul cotidian ? că sunt ?ncă multe probleme uitate nerezolvate. Sub preşul tranziţiei care ne-a marcat ultimii ani zac multe resturi. Zac, spre exemplu, acele pungi de gunoaie pe care le vedeţi ?n imaginile alăturate şi care ? culmea! ? sunt exact l?ngă coş. Aşa cum zace şi acea coajă de banană tocmai ?n mijlocul drumului. Nu vreau să mă transform ?ntr-un uriaş deget acuzator şi nici acest articol să deranjeze vreun arădean care să-mi reproşeze că sunt doar c?teva picături ?ntr-un ocean. Vreau doar să spun că avem nevoie, cel puţin unii dintre noi au, de o scurtă lecţie de civilizaţie. De ce spun asta? Pentru că lucrurile bune nu se văd niciodată. Ele fac parte din normal, din firescul cotidian. Un lucru anormal, ?n schimb, aşa cum este coşul vandalizat sau cutia poştală ruptă se văd ?ntotdeauna. Şi că le vedem noi, care ne-am cam obişnuit, nu ar fi o problemă. Dar le văd alţii care nu ?nghit aşa ceva. Haideţi să ne schimbăm. Cu toţii. Să arătăm că suntem altfel, că suntem ca ei, europenii.

Sursa: Informatia Aradului