Integrarea României în Uniunea Europeană, sărbătorită cu surle şi trâmbiţe şi aşteptată, cu o dâră de speranţă în sufletul fiecărui român privind un trai mai bun, a lăsat deja un gust amar în rândul românilor. Cu excepţia unei fluidizări a traficului la frontieră prin trecerea graniţei doar cu cartea de identitate, oamenii se plâng că nu au simţit nici o schimbare, cu excepţia noilor reguli care îi subjugă. De la ţărani până la orăşeni, arădenii susţin că noile reguli impuse sunt „mai-mai” decât în ţările membre ale UE, începând de la vânzarea animalelor, la creşterea lor, la sacrificarea acestora, comercializarea produselor lactate, amenajările unei locaţii de alimentaţie publică… Numai pretenţii şi bani… Despre aceste aspecte survenite în viaţa noastră la nici două luni de la aderare am stat de vorbă cu câţiva arădeni.

Laly Moţ, croitor: „Deocamdată nu am simţit. Am ieşit în Ungaria,  cu buletinul, însă acesta e unicul avantaj pe care îl simţim.  Speram să fie mai bine, însă… asta e viaţa. Parcă deja nu ne mai miră nimic, după atâtea probleme.”
Gabriel Cucu, administrator: „ Nimic nu s-a schimbat şi după cum merg lucrurile, nici nu am impresia că se vor schimba prea curând”
Alexandru Albiş, pensionar: „Nu s-a schimbat nimic în bine. Ba dimpotrivă. Numai dări peste dări, scumpiri mai multe... Acum vin de la  sfat. Ce să vă spun,  900 de mii pe mc de gunoi trebuie să plătească o societate comercială, indiferent de cât de mult gunoi produce. Vai de noi. Numai bani şi bani trebuie să dăm. Cât despre lucruri bune, nu prea am ce să spun. Nu am simţit nimic odată cu intrarea în Uniunea Europeană.”
Cornelia Ardelean, vânzătoare: „Speram să fie ceva mai bine odată cu integrarea, însă se pare că ne-am înşelat, cel puţin pentru moment. Nu am simţit nici un avantaj, numai scumpiri şi dări mai multe Nici un avantaj… Totuşi poate e şi prea repede să vorbim despre modificări majore în viaţa noastră după integrare.  A trecut şi prea puţin timp… Însă măcar lucrurile rele care să ne facă traiul şi mai greu să nu se fi întâmplat”.
Matilda Pârv, pensionară: „Nimic nu s-a schimbat. Sinceră să fiu, am aşteptat ca după 38 de ani de muncă să avem şi noi parte de un trai decent. Dar de unde? Ţi-e mai mare ruşinea că nu ai parte de nimic din pensia de mizerie de 350 de lei pe care o primim. Din suma asta abia putem să ne plătim  medicamentele, întreţinerea… În rest nu mai  reuşeşti. Ce să mai zici de o pedichiură sau de un coafor. Bătaie de joc. Şi asta nu numai la adresa noastră, a pensionarilor că şi muncitorii sunt la fel. Însă nu suntem noi de vină pentru că ei nu au şi nici ei nu sunt de vină că nu avem noi. Statul acesta…”.
Gheorghe Horga, muncitor: „Absolut nimic. Cu ce să fie mai bine? Nu văd noi ce ar fi mai bine. Mă refer la momentan. Poate peste 10 – 15 ani se vor schimba lucrurile, însă cu siguranţă noi nu ne vom mai bucura de asta. Poate generaţia tânără”.

Sursa: Informatia Aradului