Ca-n lumea a treia!
Deşi nu s-ar putea spune că Primăria nu se străduie să ţină oraşul cât mai curat, există, totuşi, unele zone care întrece orice închipuire în ceea ce priveşte mizeria pe care o înfăţişează. O mizerie care. Din păcate, nu este nici de azi şi nici de ieri şi pe care presa a sublinia-t-o nu odată. Fără folos însă, opacitatea Primăriei la aceste semnale fiind incalificabilă! De aceea, tragem, încă o dată un semnal în această privinţă, semnal pe care sperăm să-l recepţioneze şi primarul Gheorghe Falcă.
Despre ce este vorba? În două cuvinte, despre canalul de pe strada Henri Coandă, canal care se întinde din spatele complexului Jackson, trece prin faţa Direcţiei regionale a căilor aeriene şi se pierde în Checheci. Un canal dezolat, nu atât prin apa neagră de pe fundul său, cât mai ales prin malurile sale înţesate de te miri ce: de la sticle de plastic, lăzi de carton şi hârtii până la ţigle sparte, zdrenţe şi copaci scoşi din rădăcină! Nu ştiu cum e în lumea a treia – am văzut doar în filme – dar cred că lumea a treia este… rai pe lângă canalul despre care vorbim!
Fireşte, vina principală o poartă oamenii, arădenii. Sau, mai precis, unii dintre arădeni lipsiţi de cel mai elementar bun simţ şi care aruncă în canal tot ce le cade sub mână! Că doar nu este curtea lor! Sau locul din faţa casei lor! Evident, în faţa unei asemenea mentalităţi primitive soluţia nu este decât una singură: identificarea lor şi mai ales, aplicarea unor amenzi cât mai usturătoare. O dată, de două ori şi ori de câte ori va fi nevoie! Dar, pentru aceasta trebuie să se implice şi Primăria prin inspectorii ei, prin poliţia comunitară, Primărie care până acum a dormit. Sau s-a făcut că nu observă.
Dar oare chiar să nu fi observat? Vom reveni.
Simple coincidenţe?
De o săptămână bună nu poţi deschide televizorul sau un amărât de ziar fără a nu da peste două subiecte devenite deja obositoare: celebrele adnotări de pe u memoriu adresat Preşedinţiei de către patronul unei firme şi scandaluri „Alro” Slatina, nume devenit faimos, mai ceva ca termopanele lui Adrian Năstase! Evident, totul s-ar fi stins demult dacă în cauză n-ar fi amestecaţi – sau mai bine spus, îngropaţi până-n gât! – primii doi oameni din stat: preşedintele Traian Băsescu şi premierul Tăriceanu. Care au ajuns să-şi spună – în văzul întregii ţări – tot ce le vine la gură. Precum două ţaţe de la o margine de Bucureşti!
Cine este vinovatul? Sau cel mai vinovat? Greu de spus, părerile fiind împărţite, deşi cronologic, ca să zicem aşa, cel care a deschis „balul” a fost Tăriceanu. Prin acel ”nevinovat bileţel” trimis lui Băsescu prin care îi cerea – aşa în treacăt… - să vadă ce şi cum este cu dosarul lui Patriciu. Simplă coincidenţă se apără premierul, exact în acea perioadă Parchetul, se pregătea să încheie cercetările în dosarul în care era implicat patronul Rompetrol. Mă rog, poţi s-o iei şi aşa, deşi toată treaba cam miroase… Cum a mirosit şi telefonul pe care acelaşi Tăriceanu l-a dat ceva mai înainte procurorului general în legătură cu acelaşi Dinu Patriciu. Fără nici o intenţie a declarat candid premierul, am vrut doar să văd  dacă ce scrie în ziare este adevărat… Măi să fie, şi noi ne gândeam că un prim-ministru are atâtea pe cap că nu-i mai arde lui să verifice ce a apărut prin ziare!
Nu-i vorbă că şi Traian Băsescu nu s-a lăsat mai prejos şi el venind cu gogoriţa că uitase de acel bilet şi că întâmplător, acum, că fosta lui consilieră, a pomenit de el şi-a amintit şi preşedintele că „parcă ar exista aşa ceva”, dar nu ştie unde l-a pus trebuindu-i 5 zile să-l caute şi să-l găsească, chit că biletul era probabil în buzunarul de la spate al pantalonilor prezidenţiali (pentru că nu fusese trimis şi înregistrat, cum se cerea, la arhivă). Simplă, coincidenţă că l-am păstrat, mărturiseşte senin Traian Băsescu… Cum tot simplă coincidenţă este faptul că memoriul pe care Băsescu a notat „Rog rezolvaţi legal” a ajuns pe masa prezidenţială în aceeaşi zi în care a ajuns la Cotroceni (selectat cum, pe ce criterii de Elena Udrea?) şi tot în aceeaşi zi a şi plecat spre Ministerul Transporturilor spre rezolvare! A, că semnatarul memoriului, Dumitru Bucşaru este un fost asociat de-al lui Dorin Cocoş, soţul lui Elena Udrea este, probabil, tot o coincidenţă… Cam multe coincidenţe, nu?
Ping-pong cu „Alro” Slatina!
Celălalt „război” dintre Traian Băsescu şi Călin Popescu-Tăriceanu are ca punct de pornire „Alro” Slatina, producătorul de aluminiu din România. Să mai spunem că acţionarul majoritar al societăţii (cu 76,09%) este o fimă, Marco Group din Olanda, firmă deţinută de un miliardar rus, Vitali Maşiţski şi că „Alro” este  - cu cei 8% - cel mai mare consumator de electricitate din România.
 De unde a pornit scandalul? Practic de la ceva care i-a scăpat (?) cuiva şi anume, că „Alro” plăteşte cel mai mic preţ pe energia electrică cumpărată, motivele – invocate şi de către Teodor Stolojan – fiindcă „Alro” este cel mai mare consumator şi plătitor privat de energie electrică şi că deci i se cuvine un anume discount, discount care l-ar ajuta „să supravieţuiască financiar”. Dar prima parte a motivaţiei este cât de cât întemeiată, cea de a doua scârţâie rău, fie numai dacă amintim că „Alro” a făcut anul trecut un profit net de 130 de milioane de euro, de 4 ori mai mare decât cel din 2005! Greu o duce „Alro” Slatina, nu cu un profit net de 130 de milioane de euro! Cum se ştie, Traian Băsescu şi Călin Popescu Tăriceanu se acuză reciproc în legătură cu „Alro” Slatina. Cât este adevăr şi cât manipulare în toată această mascaradă vom vedea. Pentru că „meciul” dintre cei doi încă nu s-a încheiat. Şi, nici nu se va încheia prea curând”

Sursa: Informatia Aradului