Anul trecut, înaintea sărbătorilor de iarnă, scriam (din nou) despre lacul din Pădurice şi despre parcul(?!) care îl înconjură, un subiect „gras“ despre cum nu trebuie să arate o aşa zisă zonă de agrement. Făceam apel la cei care conduc destinele acestui oraş, aducându-le aminte că se apropie sărbătorile (Crăciunului) şi ar fi bine să dea o tură şi pe aici, acompaniaţi de ceva „urători“ de la salubritate, înarmaţi cu ustensilele tradiţionale. Nu mă refeream la buhai sau bici, ci la mătură şi tomberon.
Sărbătorile de iarnă au trecut, vin Paştile, aşa că o iau de la capăt, cu riscul (ba chiar cu dorinţa) de a fi exasperant, adresând acelaşi apel distinşilor noştri aleşi. Sunt chiar atât de mari problemele Aradului, încât zona respectivă nu merită băgată în seamă? E totuşi, o repet, un punct emblematic al oraşului, aşa că poate va ieşi cineva din amorţeală, că tot a venit primăvara şi va face (în sfârşit) ceea ce trebuie.
Dacă din nou aceste rânduri nu vor avea nici un efect, pare tot mai tentantă ideea de a organiza o expoziţie „ad-hoc“ pe holurile sau la intrarea în sala în care se reunesc respectabilii noştri membri ai Consiliului Local Municipal. Trebuie doar stabilită data venisaju-  lui!
P. S. Mi-a atras atenţia şi modul în care s-a făcut toaletarea arborilor din parcurile Aradului. Ceva de genul „Hai să-l tăiem şi pe ăsta, că mai  îmi  trebuie nişte lemne acasă!“

Sursa: Informatia Aradului