Sărbătoarea Paştelui începe după slujba de Înviere din această noapte. Se termina postul de 40 de zile şi clopotele încep să bată din nou. Cel mai important moment al zilei este sfinţirea apei botezătoare la biserică. Se spune că prima persoană care urmează să fie botezată cu aceasta apă „noua” va avea noroc toată viaţa. Apa prezintă un rol important şi duminică. Se spunea că prima persoana care apucă să ia apa de la fântână va avea noroc. Oamenii obişnuiau să pună ouă roşii în apă şi obişnuiau să se spele cu aceasta pentru a se proteja de boli. Se obişnuia şi sfinţirea bucatelor. Creştinii mergeau la biserică ducând mâncarea şi vinul pregătit pentru a fi sfinţite. Postul se termină oficial prin consumarea acestor bucate. În unele regiuni aceasta tradiţie este vie şi în zilele noastre. Se spunea că dacă găinile apucă să mănânce din rămăşitele acestor mâncăruri vor oua mult. Se obişnuia ca oul sfinţit să fie consumat în mijlocul familiei, pentru ca în cazul în care careva s-ar rătăci să îşi amintească cu cine a mâncat şi să îşi regăsească calea spre casă. Renaşterea naturii, primăvara, echivalează cu renaşterea spiritului omenesc: arborii îmbracă strai nou de verdeaţă şi de floare, iar noi suntem gata pentru un nou început. Învierea Domnului ne dovedeşte că viaţa a învins, “pre moarte călcând”, lumina a alungat întunericul, credinţa nu este zadarnică, iar dragostea vindecă cele mai adânci răni. Tradiţia spune că  nu se merge la Biserică fără să te îmbăiezi mai înainte şi nu îmbraci haine de toata ziua, ci straiele noi. Atât trupul cât şi sufletul se înnoiesc. Pentru a simţi cu adevărat şi a întâmpina cum se cuvine sărbătoarea, trebuie să ieşim din starea banală, de zi cu zi, şi să facem pasul spre purificare. Prin apă ne spălăm, ne curăţăm. Uneori, în aceasta apă se pune aghiazmă, pentru ca orice urmă de păcat să dispară. În Banat există credinţa potrivit căreia fecioarele şi tinerii trebuie să facă aceasta baie rituală într-un râu, pentru ca numai apa curgătoare îi putea curăţa. La miezul nopţii dinspre sâmbătă spre duminică, oamenii se trezesc din somn în bătaia clopotelor, se spală cu apă curată, îmbracă hainele noi, iau fiecare de acasă o luminare („lumină“) şi pornesc spre biserică, pentru a participa la oficierea religioasă a Învierii. Doar celor foarte bolnavi le este îngăduit să rămână acasă. Având Crucea şi Sf Evanghelie în mină, precedat de purtătorii prapurilor şi ai icoanei cu Învierea Domnului, urmat de alaiul de credincioşi care, fiecare, ţine în mână o luminare aprinsă, preotul iese din biserică şi o înconjoară de trei ori. În urma lor, uşile se închid, iar în biserică nu rămâne nimeni. Serviciul divin se va desfăşura afară. Iar când preotul va rosti „Hristos a inviat!“, toţi îi vor răspunde, recunoscând taina Învierii, „Adevarat a inviat!“.

Sursa: Informatia Aradului