Aradul este un oraş destul de zgomotos, prăfuit şi murdar. Nu este o afirmaţie gratuită, ci una susţinută de date concrete, de cifre provenite din măsurarea calităţii aerului, de indicarea nivelului de zgomot, dar şi din aprecierea multora dintre cetăţenii municipiului.
În ceea ce priveşte curăţenia, nu trebuie să apelăm la statistici. Este suficient să circulăm pe jos de la Podgoria până la Teatru pentru ca pantofii să ne fie plini de praf. Şi asta se întâmplă după o plimbare prin centrul oraşului, trecând chiar prin faţa Primăriei. Alta este situaţia când ne abatem uşor spre cartierele mărginaşe ale oraşului, unde, în mod aproape firesc, praful este „la el acasă”. În aceeaşi ordine de idei, am putea exemplifica în continuare, însă credem că ştie orice gospodină cum este să pui rufele la uscat în balcon sau în curte şi să le găseşti a doua zi uscate dar şi cu particule mici şi supărătoare de praf.
Potrivit datelor pe care le deţinem, în primele luni ale anului în mai multe locaţii au fost depăşiţi indicii rezultaţi din măsurarea pulberilor în suspensie, a prafului adică, indici care au depăşit concentraţia maximă admisă. Astfel, s-a ajuns la concluzia că zonele cele mai poluate sunt cele în care traficul este intens: Calea Aurel Vlaicu (între gară şi UTA, ca urmare a prezenţei unei uzine, dar şi ca urmare a prezenţei celor două şantiere unde s-a demolat intens în perioada de monitorizare), strada Andrei Şaguna (şoseaua pe care este dirijată o mare parte a traficului greu) şi tronsonul dintre viaductul Micălaca şi Piaţa Podgoria.
Dacă este să vorbim de cauzele poluării, atunci putem să amintim de numărul mult prea mare de şantiere de construcţii de pe raza municipiului, precum şi de modul inadecvat de păstrare a curăţeniei. Nu în ultimul rând, trebuie precizat că unul dintre marii poluatori ai Aradului este CET-ul, a cărui haldă de steril este „zburată” la fiecare intensificare a vântului.
În ceea ce priveşte nivelul zgomotului din Arad, în topul zonelor „gălăgioase” sunt intersecţiile şi arterele principale ale oraşului. Zgomotul urban este produs de circulaţia autovehiculelor mici şi mari dar şi de cea a tramvaielor. Există şi alte surse de zgomot, însă la extrema de jos sunt – aşa cum poate nu v-aţi fi gândit – instalaţiile tehnologice. Asta în special pentru că în cazul lor s-a realizat o protecţie antifonică. O sursă clară de zgomot o reprezintă traficul feroviar, având în vedere că un cartier al municipiului este traversat de linia ferată Arad – Timişoara, unde nici în prezent nu sunt montate panouri antifonice. O altă sursă de zgomot o prezintă nerespectarea vitezei pe căile rutiere, iar trecerea (mai ales a maşinilor grele şi vechi) peste rezonatoarele montate în diferitele zone produc depăşiri ale nivelului de zgomot stabilit pentru tipul de arteră de circulaţie.
Una peste alta, trăim într-un oraş destul de poluat. Dar, vorba românului, încă stăm bine. Atâta timp cât nu vedem oameni cu măşti protectoare pe faţă, la fel cum sunt în marile metropole ale lumii, stăm bine. Dacă, în schimb, ţinem cont de protecţia mediului şi a sănătăţii, o luăm încet, încet la vale. Şi asta nu este bine!

Sursa: Informatia Aradului