Puţini dintre noi, cei care străbatem zilnic străzile din Arad ştim că circa 125 dintre clădirile pe lângă care trecem sunt declarate de către autorităţi monumente istorice şi se află în patrimoniul naţional.
Multe dintre acestea au în prezent regim de locuinţe, dar sunt şi clădiri care adăpostesc diferite instituţii, birouri etc. Marea lor majoritate sunt situate în centrul oraşului, pe bulevardul Revoluţiei sau pe străzile adiacente.
„Recordurile“ în materie de clădiri declarate monumente sunt deţinute de străzi precum Vasile Alecsandri, Eminescu, Episcopiei, Lucian Blaga, Unirii dar şi de bulevardele Dragalina sau Decebal.
O altă zonă în care sunt concentrate astfel de clădiri este centrul vechi al oraşului, zona Piaţa Sârbească, cu străzile Tribunul Dobra, Sinagogei, Preparandiei etc.
Bineînţeles în această „listă“ sunt şi clădiri cu rezonanţă pentru arădeni, şi nu numai, cum este clădirea Teatrului de Stat, a Liceului Moise Nicoară, Biserica Romano-Catolică de pe bulevardul Revoluţiei, Palatul Sârbesc, Cenad, Administrativ sau cel în care funcţionează finanţele.
Cât priveşte starea acestora, s-au purtat nenumărate discuţii, s-au încercat soluţii şi a fost lansat chiar un proiect care şi-a propus reabilitarea centrului vechi al Aradului, zonă în care aşa cum am spus, se află o parte din aceste clădiri.
Pentru restul însă, am fost surprinşi să aflăm că nu există o situaţie a stării în care află, o analiză a stării de degradare, a eventualelor pericole pe care le prezintă pentru locuitori sau pentru simpli trecători.
În aceste condiţii este greu de crezut că la nivelul autorităţilor ar putea fi elaborat un plan coerent de conservare şi reabilitarea a acestora, atâta vreme cât nu ne e prea clar despre ce anume vorbim.
Dacă unele dintre aceste clădiri au fost ceva mai „norocoase“ şi instituţiile pe care le găzduiesc au mai refăcut măcar faţadele, nu acelaşi lucru se poate spune despre cele care au fost smulse proprietarilor de drept şi date unor chiriaşi care nu au avut nici interesul şi nici puterea de a le îngriji cum se cuvine.
Din păcate asistăm cu toţii impasibili la pierderea şi degradarea unei moşteniri artistice demnă de invidiat, fără să dăm vreun semn că ne-ar păsa. Ne bucurăm de mici intervenţii, spoieli de cele mai multe ori, sau şi mai grav recondiţionări făcute „cu sapa“ şi fără strop de simţ artistic şi respect pentru munca celor care le-au făurit!

Sursa: Informatia Aradului