Vară, căldură toridă şi o variantă de a scăpa de soarele arzător. Răcoarea parcului, o „oază de linişte şi verdeaţă“, cum sună expresia tocită de atâta folosinţă. La noi în Arad, deh, oraş cosmopolit, se încearcă implementarea unui nou gen de parc, care se poate numi „parcul – şantier“.
Exemplul perfect, „Parcul Copiilor“ (apropo îşi mai aduce cineva aminte de „Noris Banatoris“) intrat într-un „amplu proces de modernizare“. Se munceşte în draci, poate cu excepţia dimineţii de ieri, vineri 15 iunie, când nu se mişca absolut nimic. Într-un cuvânt, era „linişte“! E drept că am remarcat vreo trei meşteri, aşa mai „macho“, dezbrăcaţi până la brâu, care între două fluierături după domnişoarele „trecătoare“ prin zonă, desfăşurau „oareşceva“ activitate pe lângă tobogan. În rest nisip, dale,  alei dalate deja (bravo, deci se poate) şi monstruozitatea metalică reprezentând un labirint cu scenă. Sau o scenă cu labirint. Plus colţul natural (ca termen şcolar) de vis-a-vis, reprezentând o minimlaştină cu tot ceea ce presupune ea: mâl, apă şi insecte. La ţâşnitoarea unde ne potolim setea, neavând altă variantă.
Trecem rapid pe lângă intrarea la muzeu, remarcăm mâzgălelile cretine de pe zidul Palatului Cultural şi constatăm cu satisfacţie că se munceşte la monumentul care e amplasat în zonă. Chiar, oare cui i-o fi dedicat?
Trecem în parcul vecin, oficial „Mihai Eminescu“, neoficial şi popular „al bătrânilor“. Nici ţâşnitoarea „geamănă“ nu se prezintă prea grozav, iar câteva porţiuni din aleile apropiate arată ca şi cum aici ar fi avut loc parada buldozerelor. Ţineţi minte mica fântână cu leul din gura căruia ţâşnea apa. Era ceva deosebit. Pe vremuri. Acum leul e pe „sec“, iar mica fântână pe post de tomberon. Apropo de tomberoane, am mai remarcat unul, aşezat „discret“, aproape în mijlocul uneia din aleile principale. Estetic, ce mai! A, să nu uităm şi de panoul din apropiere pe care scrie „genţia a drog rol ezerv _ dependenţi“ instalat (presupunem)  graţie unui „Proiect al Centrului de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog Arad“ cum scrie, clar de data asta, pe acelaşi panou. Care ne bagă-n ceaţă, ca mesaj, fără să ne fi atins nici măcar de „iarbă“.
Ne oprim aici, cam asta am văzut, într-un periplu de vreo cincisprezece minute într-o zonă, surprinzător de aproape de clădirea unde-şi desfăşoară activitatea aleşii noştrii, care ar trebui să aducă bile albe Aradului. Normal, zona nu aleşii. Deocamdată, se pare că e departe de acest lucru…

Sursa: Informatia Aradului