Dorind a vedea cum vine, mai mult sau mai puţin brusc, canicula peste Arad, ne-am fixat ca punct de plecare, să zicem, Piaţa Mare. Unde pe călduri „totale“ (citez), tot trebuie să vinzi. Sau să cumperi. Şi unde am mai pus o întrebare. Unei „tanti“ care vindea flori. Întrebarea suna cam aşa: „Ştiţi că vine canicula?“ Răspunsul ne-a lăsat mască: „Lasă vină, numa’ să ne mărească pensiile!“
După un „Doamne ajută!“ am pornit-o, de la respectiva piaţă, pe „Meţianu“, spre centru. În altă piaţă, mai oficială, adică „Avram Iancu“ se „dădea apă“ de la primărie, sub privirile (?) unui gardian care moţăia toropit pe un scaun. Cu gardian, pentru „că să nu ia prea mulţi?“ ne-a explicat una dintre „beneficiare“. E drept că la vreo cincizeci de metri, la „ţâşnitoarea“ din aceeaşi piaţă, se „dădea“ la liber. Apă! Fără gardian, fără cort şi fără coadă!
La primărie, unde iar se „dădea“ apă, nu era coadă. La umbra scenei cu „cola“ o domnişoară asistentă se plângea cu voce tare (şi clară) că are apă dar nu are tensiometru. Nemulţumiri din partea „masei“ mari de pensionari. Se înjură „de patinoar“ şi de altele.
Forţăm nota şi ne mutăm la umbră, adică la o terasă. Una din multele ale Aradului. Unde se „dă“, pardon, se „ia“ bere. Doar o ştiţi pe asta cu „hai, ia-mi o bere“. Agăţăm „profesional“ o ospătară, chestionând-o cu privire la berea vândută. Candidă, ne răspunde că „multăăăă!“ Suntem de acord!
Şi… sincer? Acolo am şi rămas. Deh, caniculă!

Sursa: Informatia Aradului