Mureşul, important râu transilvănean a fost folosit de comunitatea riverană încă din cele mai vechi timpuri şi ca o cale însemnată de comunicaţie şi transport. Plutăritul este atestat documentar încă din timpul stăpânirii romane prin menţionarea asociaţiei plutaşilor „Collegia Nautarum“ de la Apulum. Acesta asigura transportul mărfurilor (lemn, sare, grâne, etc.) din provincia Dacia în Imperiul Roman.
Dezvoltarea activităţii economice începând cu a doua jumătate a secolului  IX a determinat intensificarea plutăritului, documentele arhivistice menţionând că în preajma revoluţiei din 1848 anual coborau pe Mureş între 10.000 şi 12.000 de plute.
Din păcate, ultima dată când s-a dragat Mureşul a fost în 1923, astfel că navigaţia a devenit ceva imposibil în zilele noastre. Tocmai de aceea, o plimbare cu barca pe Mureş poate oferi mult mai multe decât v-aţi putea imagina. Aflat în canoe sau în caiac, poţi descoperi o lume mirifică, având senzaţia că asişti la un adevărat spectacol al lumii. Poţi să vezi un peşte de un metru sărind din apă, cormorani, lişiţe, stârci, pescăruşi care zboară prin apropiere, cu un pic de noroc chiar o vidră sau un cerb lopătar. Decorul este de-a dreptul fascinant, parcă decupat din filmele de aventuri din zonele exotice. Insule pe care nu se ştie dacă a călcat vreodată picior de om, bancuri de nisip, vegetaţie luxuriantă, arbori majestuoşi, perdele de liane şi verdeaţă sau frunziş, canale ale Mureşului, de parcă eşti într-un tunel verde. Te aştepţi să răsară parcă de nicăieri un crocodil sau un peşte piranha, atât de mult seamă locurile cu celebra Amazonie.
Mânăstirile Bodorg sau Bezdin, Rezervaţia naturală Prundul Mare, Observatorul ornitologic Andraş Libuş din apropiere de Bezdin pot reprezenta atracţii turistice de cea mai mare importanţă.
Legătura omului cu natura a ajuns în impas. Apa vie de odinioară, care era axa comună mai multor judeţe, azi a devenit loc de deversare, depozit de deşeuri. Haideţi să nu exploatăm Mureşul privându-l de bogăţiile naturale, să-l ajutăm să trăiască pentru că şi el o să ne ajute să trăim. Cuvintele nu au cum să redea sentimentul unic de „contopire“ cu natura, când simţi că faci parte dintr-o lume de-a dreptul extraordinară, pe care oamenii o distrug parcă contra-cronometru. Într-o barcă pluteşti între apă şi cer!

Sursa: Informatia Aradului