Un important om politic local, incrimina recent, cu o mârlănie postdecembristă, un alt om politic local, dintr-un alt partid. Deşi într-o anumită perioadă cei doi oameni politici-care reprezintă două partide distincte-erau în relaţii cordiale, asemenea partidelor lor, astăzi se urăsc de moarte! Ascultându-l cu discreţie mi-am adus aminte ce mi-a mărturisit, în cartea pe care am publicat-o „Poetul şi Revoluţia“ regretatul senator de Arad Ioan Alexandru, în urma unei întâlniri oficiale cu o personalitate importantă a Germaniei de astăzi. Abordând modul în care România este reflectată în ochii străinătăţii, acesta s-a arătat contrariat de chipul pe care-l fac politicienii noştri (la care se adaugă oamenii de cultură şi artă, inclusiv universitari) României când merg în străinătate, ponegrindu-se unii pe alţii. „Când veniţi în străinătate - i-a reproşat poetului oficialitatea germană – spre deosebire de vecinii voştri din Ungaria, Polonia şi Bulgaria, începeţi să denigraţi cum puteţi mai tare fosta poliţie secretă, în vreme ce STASI din Germania, care poate a fost mult mai dură şi puternică, nu este compromisă în acelaşi chip!“
Poetul – ţărănistul Ioan Alexandru – foarte documentat, îmi relata că mulţi specialişti din STASI continuă să fie folosiţi în meseria lor, pentru ocrotirea ţării, a bunurilor acesteia. Cea mai tristă constatare a fostului senator de Arad – meteahnă ce se perpetuează şi astăzi, mai ales după dezbinările recente, din anii preşedintelui Traian Băsescu – era aceea că reprezentaţii partidelor politice, când merg în străinătate, nu ştiu să fie uniţi  în prezentarea imaginii României. O serie de grupuri parlamentare, ce ţin de un anumit partid, fără nici o mândrie naţională denigrează grupul opus, care ţine de un alt partid! În urma unor asemenea situaţii, a conchis înalta personalitate a Germaniei, „nu se poate decât să ţi se facă scârbă de asemenea oameni, indiferent de ce grupare aparţin“. (pag. 125-126)
Uimirea fostului senator de Arad a fost şi mai mare, când un lucru similar a păţit şi în America. După întâlnirea pe care a avut-o, la Casa Albă, cu fostul preşedinte Bill Clinton, la recomandarea congresmenului Frank Wolf şi a Senatului Americii, a plecat, pentru o lună de zile, să se întâlnească cu românii din America. Cu acest prilej a fost încântat să afle că românii sunt pe primul loc la chivernisirea dolarului, la ridicarea caselor, la credite şi cinste, dar, culmea, sunt extrem de fărâmiţaţi şi uită foarte repede de ţara de unde au plecat! În locul unei solidarizări naţionale, pe toate planurile – cei din ţară cu cei care trăiesc în afara graniţelor – românii, în mod paradoxal, se învrăjbesc. Tonul l-au dat (şi continuă să-l dea) reprezentanţii partidelor politice, ajungând duşmani ireconciliabili, iată, până în vârful conducerii ţării, până la preşedintele Traian Băsescu şi a premierul Călin Popescu Tăriceanu!
Domnilor politicieni, parlamentari şi consilieri de toate culorile, a venit timpul să nu vă mai certaţi pe seama măririi unor pensii amărâte, la limita de subzistenţă a bătrânilor, nu vă mai defăimaţi unii pe alţii – în ţară şi în străinătate pe unde reprezentaţi România – trăiţi şi acţionaţi în mândria şi respectul împăcării naţionale, cum o fac toate marile ţări din Uniunea Europeană, înţelegând definitiv că Salvarea României nu poate veni decât prin muncă.
Mândria naţională – care nu înseamnă extremism – ne cere în mod expres unitate şi solidaritate în prezentarea imaginii noastre peste hotare. În momentul de faţă avem peste două milioane de „ambasadori“ ai muncii în întreaga Europă, faţă de care Statul Român, toate partidele politice (mari şi mici) au o datorie capitală în a-i sprijini în păstrarea identităţii spirituale, culturale şi limbii strămoşeşti, să nu-i îndepărtăm prin Legi aberante de Ţară, cum s-a întâmplat în anii comunismului cu fraţii români din Occident şi din America!
Muncitorii români trebuie să se întoarcă din nou acasă, în România!

Sursa: Informatia Aradului