Cunoscuta Peşteră a Urşilor, situată în judeţul Bihor, în imediata apropiere a localităţii Chişcău, comuna Pietroasa a devenit în ultima perioadă unul dintre cele mai frecventate locuri turistice mai ales în rândul arădenilor. În ultimul sfârşit de săptămână de pildă, peştera a fost plină de concitadinii noştri, care nu au mai ţinut cont de cei câţiva kilometri pe care trebuie să-i parcurgă până la locul cu pricina.
Legenda acestei peşteri a atras curiozitatea multora, inclusiv a noastră, drept urmare nu ne-am putut abţine să nu vizităm şi noi aşa zisul bârlog al urşilor, iar în cele ce urmează vă vom relata şi dumneavoastră ce am putut vedea acolo.
Numele peşterii se datorează numeroaselor fosile de „urşi de cavernă” – Ursus Spelaeus, descoperite aici cu mulţi ani în urmă. Pe vremuri peştera era un loc de adăpost pentru aceste animale, mai precis, în urmă cu 15.000 de ani. La un moment dat intrarea în peşteră a fost blocată, probabil datorită căderii unei stânci şi peste 140 de urşi au rămas blocaţi înăuntru, fără posibilitatea de a mai părăsi caverna. Tot legenda şi gurile oamenilor din zonă spun că urşii au devenit atât de înfometaţi încât s-au atacat reciproc, până când toţi au murit. Povestea pare să aibă un gram de adevăr, şi asta deoarece tonele de oase găsite împrăştiate în întreaga peşteră pot confirma mitul.
Peştera Urşilor a fost descoperită în 17 septembrie 1975, cu ocazia unei dinamitări executate la cariera de marmură din zonă, când s-a format o spărtură. La puţin timp, spărtura a fost imediat închisă iar după explorare o parte a peşterii a fost amenajată şi electrificată. Astfel, la data de 14 iulie 1980 peştera a fost deschisă publicului. În prezent aceasta este una dintre principalele obiective turistice ale munţilor Apuseni, iar anual aproximativ 200.000 de vizitatori din toată lumea îi trec pragul.
Interiorul acesteia se distinge prin diversitatea formaţiunilor de stalactite şi stalagmite existente dar şi prin cantitatea impresionantă de urme şi fosile ale ursului de cavernă. Pe lângă acesta, au mai fost descoperite şi fosile de capră neagră, ibex, leu şi hienă de peşteră. La intrarea în peşteră se află un pavilion compus dintr-o sală de aşteptare, casa de bilete, un bar şi un mic muzeu speologic precum şi un stand cu suveniruri şi obiecte artizanale specifice zonei. Mai apoi turiştii se pot delecta în trei galerii: cea a Urşilor, galeria Emil Racoviţă şi Galeria Lumânărilor precum şi patru săli după cum urmează: Sala Lumânărilor, Sala Spaghetelor, Sala Emil Racoviţă şi Sala Oaselor. Prima galerie este puţin mai săracă în formaţiuni, bogată în schimb în resturi scheletice ale ursului de peşteră, adevăratele frumuseţi fiind concentrate în celelalte două. „Mastodontul”, „Palatele fermecate”, „Căsuţa Piticilor”, „Lacul cu nuferi” sunt doar câteva din denumirile simbolice date grupurilor de formaţiuni de către ghizi şi vizitatori. Ieşirea se face printr-o fantastică galerie ornată cu lumânări, ultima sala fiind simbolic denumită „Sfatul Bătrânilor“. Vizitarea durează aproximativ 45 de minute, în grupuri conduse de ghizi autorizaţi. O adevărata frumuseţe care merită văzută. Pentru cei care ajung în zonă, îi sfătuim să nu părăsească judeţul Bihor până ce nu trec şi pe la Peştera Urşilor căci vor rămâne de-a dreptul impresionaţi. Atracţia forte a peşterii este corpul de urs agăţat pe unul din pereţii peşterii, a cărui cap nu mai există. Legenda spune că acesta a vrut să scape din cavernă în momentul în care stânca a blocat intrarea, însă în încercarea de a părăsi peştera, o altă stâncă i-a retezat capul.

Sursa: Informatia Aradului