Cea mai remarcabilă însuşire a unui comediant este umorul şi capacitatea de a învăţa. Iar dacă nu are suficientă minte, se mulţumeşte şi cu snobenia, adică a fi un snob!
Snobul, în principiu, ştie să se fandosească, să se dea în spectacol prin foaierul unui teatru ori într-o sală de concert, printre invitaţii la un dineu postdecembrist, ori într-o lojă modernizată a unei arene de fotbal sau al unui stadion adus la standardele grupelor Champions League. El învaţă repede prin intuiţie ce şi cum să spună, să gândească, să arate, să simtă, să evlavieze, fiind permanent preocupat să atragă atenţia celor din jurul său, ori dacă se poate, atenţia microbiştilor (şi politicienilor) din întreaga ţară!
Dacă patronii multimiliardari ai marilor echipe de fotbal din Europa, ori din alte zări ale lumii, urmăresc din umbră, cu multă discreţie, evoluţia jucătorilor şi succesele antrenorilor, luând măsuri, când se impun (mai mult sau mai puţin coercitive) între pereţii birourile pe care le ocupă, nu acelaşi lucru se întâmplă şi cu patronii fotbalului românesc. Fiecare „actor“ (vreau să spun patron al unei echipe importante de fotbal), fie că are „tronul“ în Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara sau într-un alt mare oraş al României, vrea să pară altceva decât ceea ce este: mai inteligent, mai cult, mai credincios în Dumnezeu, ori mai talentat decât cel mai talentat fotbalist, chiar dacă nu a pus piciorul decât accidental pe o minge de fotbal!
În acest peisaj fotbalistic naţional, m-am distrat adesea copios ascultând intervenţiile şi declaraţiile televizate ale patronului echipei „Steaua“, patron ce s-a dovedit de fiecare dată un adevărat comediant (în sensul teatral) în universul complicat al fotbalului românesc. Domnia sa a plecat în urmă cu 10-12 ani la drum pe tărâmul fotbalistic de la o stare de spontaneitate debordantă, nesofisticată, după care a trecut printr-o stare de afectare frustă (nepericuloasă pentru alţii), pentru a ajunge să acumuleze cunoştinţele şi deprinderi prin care şi-a depăşit starea de mare patron, ca să ajungă pe un podium al antipatiei generale. A ajuns atât de sus pe podiumul comediei, încât îşi poate permite, fără nici o remuşcare să calce în picioare şi să bătucească spinarea oricărui antrenor din subordine chiar dacă el provine – cum este cazul lui Gheorghe Hagi – dintr-o mare glorie a fotbalului naţional şi mondial. Cu o sete de Diavol l-a umilit, i-a călcat onoarea, demnitatea şi personalitatea atât de grosolan, încât nimeni din România cu dragoste pentru sportul Rege, nu şi-ar fi putut imagina că un om credincios, cu frică de Dumnezeu, o poate face! Un meci pierdut în deplasare cu echipa Slavia Praga, în cadrul grupelor Champions League, nu înseamnă o catastrofă fotbalistică, încât să provoci o asemenea presiune psihologică asupra propriului tău antrenor ca acesta să fie obligat să-şi dea demisia!
Şi cu toate acestea, comediantul Gigi Becali a reuşit să o facă!
La numai trei zile de la întâmplarea amintită, snobeicul lansează o nouă diversiune, înaintea meciului UTA – Steaua, meci încheiat cu scorul egal (1-1). Pentru a câştiga bunăvoinţa antrenorului Marius Lăcătuş şi a produce degringoladă în rândurile jucătorilor de la UTA, Gigi Becali i-a promis, în totală lipsă de fair-play, că o să-l ducă, din iarnă, antrenor la „Steaua“, dacă Marissimo Pedrazzini, antrenorul interimar, nu o să câştige toate meciurile din campionatul intern şi, evident, să facă o figură excelentă în grupele Champions League! Numai că Marius Lăcătuş are deja o experienţă negativă la „Steaua“, alături de patronul Gigi Becali. A  fost preşedintele clubului aproape jumătate de an, dar a părăsit Ghencea după ce s-a simţit ignorat, prevestind parcă ceea ce avea să se întâmple cu un alt simbol al „Stelei“, cu Gheorghe Hagi!
Aşteptăm, în continuare, reacţia antrenorului Marius Lăcătuş, dacă va răspunde ori nu pozitiv chemării atât de dulci şi mieroase a patronului Gigi Becali, acestui comediant de vârf în fotbalul românesc!?

Sursa: Informatia Aradului