După luni de zile de amorţeală şi de aşteptare a unui adevărat strigăt de luptă de la Bucureşti, filialele arădene ale partidelor par a se fi trezit din amorţeală şi a fi pornit şontâc, şontâc la Marea Bătălie politică!
Nu ştiu dacă acest început timid de luptă (deocamdată doar cu mâna pe sabie, fără să o fi scos careva din teacă) a pornit la semnalul  de la centru sau aşa, de capul unora, dar tind să pun evenimentele pe recentele vizite pe care unele partide le-au primit de pe la Bucureşti, respectiv pe cele anunţate cu surle şi trâmbiţe.
Mai este o motivaţie absolut evidentă pentru această agitaţie şi anume apropierea cu paşi repezi a unei întregi suite de campanii electorale, dar asta nu a constituit neapărat un motiv suficient de bun pentru politicienii arădeni, mai degrabă ardeleni… decât politicieni!
Acestea fiind spuse trebuie să trecem şi la nominalizări. În primul rând vreau să amintesc de ieşirea aproape sinucigaşă a viceprimarului Tiberiu Dekany, de atacul la beregata edilului şef, atac înregistrat la finele săptămânii trecute. Ester interesant de cuantificat riscul pe care acesta şi l-a asumat din postura sa de viceprimar, aflat de bine de rău la cheremul primarului. Din această perspectivă, actul tânărului viceprimar pare extrem de curajos. Pe de altă parte poate constitui un semnal  serios în sensul declanşării luptei pentru şefia Aradului, coroborat şi cu anunţarea intenţiei de a candida la primărie, de către fostul primar, Dorel Popa.
Cât priveşte principalul partid de opoziţie, PSD-ul (dacă o mai fi!), acolo lucrurile sunt încă încurcate rău. Filiala arădeană se află în plin proces de sforărie internă dat fiind că sâmbătă vor avea loc mult amânatele şi tergiversatele alegeri interne. Aşa că într-adevăr şi la ei a început lupta acerbă, au fost lansate atacuri tăioase, dar de data asta în interior! Se vehiculează nume grele din ceea ce a fost odată „marele PSD local“, se reiterează prietenii şi, deopotrivă, duşmănii.
Dincolo de toate aceste aspecte ce ţin de interiorul unui partid în derivă, care mai trebuie spus că e privit deja cu oarecare îngăduinţă de către toţi cei implicaţi şi preocupaţi de politică, rămâne de discutat oportunitatea unor astfel de alegeri în pragul unei campanii electorale. Dacă tot au fost amânate până la limita superioară a statutului şi a toleranţei membrilor de partid, oare nu era mai bine ca lucrurile să rămână aşa până după alegerile europarlamentare? Bună, rea, exista totuşi o echipă care a lucrat împreună ceva vreme, care coabita şi conlucra într-un fel!
Să vii acum şi să întorci lucrurile cu furca şi mai apoi să ceri şi rezultate, mi se pare a fi cel puţin o lipsă de inspiraţie. Dar deh! Încurcate sunt căile în politică. Asta ca să nu spun că situaţia de la PSD Arad mi se pare în acest moment precum cea în care ţara arde şi baba se piaptănă!

Sursa: Informatia Aradului