Interviu cu dl. Florin Remeţan, preşedintele organizaţiei judeţene PSD

Am avut emoţii…
– Mai întâi felicitări domnule Remeţan pentru funcţie.
– Mulţumesc.
– Cum este să fii preşedintele organizaţiei judeţene PSD?
– Nu este o mare fericire, cât este o mare răspundere! De ce? Pentru că la fiecare început de drum oamenii aşteaptă de la cel pe care l-au ales multe. Multe din cele care nu s-au făcut şi şi mai multe din cele care ar dori să se facă. Un lucru cu atât mai valabil pentru organizaţia noastră judeţeană intrată într-un con de umbră după alegerile din 2004.
– Din vina cui?
– Ştiţi, eu nu sunt pentru anatemizarea unora. Sau doar a unora, ceea ce s-a întâmplat depinzând şi de o anume conjunctură. Or, acum după trei ani de zile să vii şi să scoţi ochii unuia sau altuia este şi nedrept şi neproductiv. Ceea ce nu înseamnă că nu trebuie să tragem şi nu am tras unele concluzii şi că nu vom lua aminte măsuri pentru ca partidul să redevină ceea ce a fost odată.
– Iar alegerea dvs. se pare că a fost o primă măsură. Apropo, v-a fost teamă de alegeri?
– Teamă nu, ceea ce nu înseamnă că nu am avut emoţii.
– Bine, bine, dar aţi câştigat la un scor confortabil…
– E adevărat, dar orice alegere conţine o necunoscută. Sau mai multe care pot da peste cap orice.
Ioan Cuzman s-a retras diplomatic
– În cazul dvs. care au fost „necunoscutele“? Sau cum s-au numit ele: Ioan Cuzman, Corneliu Scrob sau Avram Crăciun?
– Da, Ioan Cuzman este sau era - la un moment dat - una dintre necunoscutele despre care vorbeam, dar, după cum ştiţi, el s-a retras din cursă înainte cu o zi de alegeri. A fost o retragere diplomatică, cum se spune, ceea ce nu înseamnă că dl. Cuzman nu a fost şi nu rămâne un om de bază al PSD-ului.
– Chiar dacă a vrut să vă taie craca de sub picioare?
– Ştiţi cum se zice în popor: ce a fost a fost!
– Înainte de alegeri se zvonea prin oraş că dl. Cuzman ar fi preferatul lui Mircea Geoană…
– Da, şi că înainte cu o săptămână de alegeri dl. preşedinte Geoană ar fi refuzat să-i răspundă la telefon dlui. Cuzman, ţinându-şi mobilul închis… Am auzit, fireşte, şi eu, dar n-am crezut.
– De ce n-aţi crezut? S-a întâmplat şi la alte „case“…
– N-am crezut pentru că eu îl cunosc pe dl. preşedinte Mircea Geoană şi ştiu că dânsul nu se ocupă cu aşa ceva.
– Mă rog, credinţa dvs. Revenind la o altă „necunoscută“, ce părere aveţi acum despre contracandidatul Corneliu Scrob?
– Eu zic că cele 15 voturi adunate de el mă scutesc de orice comentariu. Păcat de timpul şi banii pe care i-a irosit umblând prin judeţ…
– Dar, de dl. Crăciun Avram, ce ziceţi? În ce fel a fost el o „necunoscută“ care putea să vă ameninţe funcţia de preşedinte?
– Dl. Avram Crăciun are o situaţie mai aparte datorită rolului său de-a lungul anilor în cadrul PSD-ului, rol care-i dădea dreptul să candideze. De aceea prezenţa sa pe lista de propuneri eu nu am văzut-o ca o ameninţare, ci, repet, ca un drept al său, perfect legitim.
– Mă bucur să aud asta, pentru că, într-adevăr, Avram Crăciun este un om căruia PSD-ul îi datorează mult, fie numai dacă ne gândim la cum a „ţinut el spatele“ în perioada 1996-2000 când CDR-ul vroia să lichideze PSD-ul.
– Ştiu, ştiu, şi tocmai de aceea am spus ceea ce am spus, dânsul fiind, de altfel, ales, vicepreşedinte al organizaţiei judeţene.
De ce n-au fost acceptaţi ziariştii…
– Până la urmă cu „necunoscute“ sau fără „necunoscute“ Conferinţa judeţeană s-a încheiat favorabil dvs. De ce credeţi?
– N-aş vrea să par lipsit de modestie, dar cred că atuul meu a fost tocmai anul acesta de interimat, timp în care oamenii m-au cunoscut mai bine, şi-au dat seama că nu am gânduri ascunse, şi că, sincer, vreau să readuc PSD-ului prestigiul şi locul pe care-l merită. Este gândul cu care am pornit la drum şi pentru care am acceptat această funcţie.
– N-o să vă fie uşor, partidul fiind în cădere liberă de vreo doi ani de zile… Cel puţin aşa spun sondajele.
– Nu ştiu la care sondaj vă referiţi, pentru că după ultimul sondaj de opinie local PSD-ul are 16 procente. Fireşte, că nu este mult, sau nu este mulţumitor, dar e un început.
– Deşi era aşteptat de mulţi, Mircea Geoană nu a venit la Arad.
– Nu a venit din cauză că elicopterul nu a putut decola de la Bucureşti.
– Vă daţi seama că „motivul“ este destul de puţin credibil, deşi prezenţa sa la Arad nu putea schimba cu nimic datele problemei pentru că dvs. aveaţi o puternică susţinere, în special din partea organizaţiei municipale.
– Ştiţi, cotrar unor păreri destul de răspândite încă, Centrul nu mai poate influenţa luarea unor decizii la nivel judeţean. Pentru simplul motiv că votul fiind secret, cel care hotărăşte în cele din urmă - indiferent cât a fost el de „prelucrat“ înainte - este delegatul, omul din sală!
– Că tot vorbim despre conferinţă, spuneţi-ne dle. Remeţan, pentru ce nu a fost lăsată presa în sală? De ce vă temeaţi?
– Nu ne temeam de nimic, dar măsura aceasta a fost cerută de către dl. Mircea Geoană care nu a vrut să se întâmple la Arad cum s-a întâmplat la Hunedoara unde discuţiile au cam degenerat şi presa, bineînţeles, că a exploatat la maxim situaţia.
– Ştiţi că treaba asta nu a dat prea bine…
– Ştiu şi tocmai de aceea îmi cer scuze.
Greul de-abia de acum începe
– Aţi fost ales, dar părerea mea - şi nu numai - este că dvs. nu prea sunteţi făcut pentru politică. Cel puţin din ceea ce s-a văzut până acum…
– De ce credeţi asta?
– Pentru că - nu vă fac un compliment - aveţi prea mult bun simţ. Or în politică ca să te menţii şi mai ales, ca să răzbeşti trebuie să ai tupeu cu carul, să fii obraznic, să nu-ţi pese nici de mamă nici de tată şi să minţi tot timpul, aşa cum respiri…
– Ştiu şi tocmai de aceea generaţia mea vrea să schimbe toate acestea, să facă politică curată, necompromisă şi realmente în folosul obştii.
– Sună frumos, dar cam nerealist…
– De ce? Nu credeţi că odată şi odată trebuie să se întâmple asta? Nu ştiu dacă acum e timpul, dar noi încercăm. Şi vom încerca până vom reuşi.
– Să fie într-un ceas bun, deşi n-o să vă fie uşor, mai ales cu centrele de putere care există în PSD…
– În organizaţia judeţeană PSD există un singur centru de putere şi acela este cel ales de către conferinţa judeţeană de partid. Cei care gândesc altfel trebuie ori să-şi mute… gândul de la aşa ceva ori să plece din partid!
– Sună ca un ultimatum!
– Sună aşa cum trebuie să sune. Şi cum trebuie înţeles!
– Nu vă este, totuşi, teamă de o revoltă a unor lideri?
– În PSD nu mai există la ora actuală asemenea lideri. De fapt, falşi lideri, care ne-au adus unde ne-au adus. Sau dacă mai există în mintea unora, ei sunt fără putere şi fără cea mai mică priză în partid. Însă dacă prin absurd unul dintre ei ar reuşi să păcălească unii membri de partid să-l urmeze spre a înfiinţa un alt partid, la ce ar folosi? Sau le-ar folosi? Cine placă din PSD, un partid mare, cu experienţă şi cu un loc bine definit pe scena politică românească spre a întemeia un partid fără nici un viitor? Nu vedeţi câte asemenea partiduleţe au apărut în România datorită unor frustaţi, partide de buzunar şi pe care lumea - dacă nu le-a uitat a doua zi după apariţie - le priveşte, cel mult ca un fel de curiozitate… zoologică!
Disidenţii se pot întoarce în partid
– Asta cam aşa e. În altă ordine de idei, se aude că unii dintre „disidenţi“ ar cocheta cu ideea reîntoarcerii în PSD. De fapt, dl. Edeleni Coloman îmi mărturisea direct că s-a gândit nu o dată la acest lucru.
– Noi nu am închis nimănui uşa definitiv. Decât, evident, pentru probleme grave. Cât priveşte pe dl. Edeleni Coloman, fireşte, că un om ca el, apreciat la vremea când a fost preşedintele organizaţiei municipale, îşi poate avea oricând un loc în PSD.
– Dar, ceilalţi: Dorel Popa, Petre Curta sau Rodica Borza? Pe ei cum îi priviţi?
– Repet: nu am închis şi nu închidem nimănui uşa definitiv, fiecare caz în parte urmând a fi discutat - dacă va fi cazul - în forurile noastre de conducere. Dar, deocamdată nu este cazul.
– Nu a venit niciunul la dvs. pentru a trata reîntoarcerea în partid?
– Nu, niciunul.
Avem candidatul nostru de primar
– V-am întrebat pentru că după cum ştiţi, dl. Popa şi-a anunţat intenţia de a candida la Primărie. Or, prin târg se „bârfeşte“ că el va fi candidatul dvs. Sau, ar putea avea sprijinul dvs.
– Nu, în nici un caz: dl. Popa nu este candidatul nostru şi nici nu a discutat cu mine sau cu altcineva din conducerea partidului despre aşa ceva.
– Bun, dar atunci pe ce se bazează dânsul, deoarece ca independent nu ai nici cea mai mică şansă?!
– Nu ştiu, asta e problema dlui. Popa, dar pe noi - o spun încă o dată - nu are ce conta!
– De ce, aveţi candidat propriu?
– Da, avem şi în curând o să-i facem cunoscut numele.
– Ar cam fi cazul pentru că până la alegeri mai sunt doar opt luni de zile. Totuşi, nu ni-l puteţi spune în… avanpremieră?
– Încă nu.
– Este dl. Ioan Cuzman, aşa-i?
– Într-adevăr, ne-am gândit la dânsul. Pentru că are toate atu-urile. Dar, încă n-am discutat cu dl. Cuzman acest subiect. Când o să avem o propunere clară vă promit că ziarul dvs. va fi primul care va afla acest lucru!
– Am notat şi… aşteptăm! Până atunci, vă mulţumim.

Sursa: Informatia Aradului