Săptămâna care tocmai se încheie a fost marcată, din punct de vedere politic, de votul uninominal, de utilitatea lui pentru reformarea clasei politice, precum şi de războiul care atinge din ce în ce mai tare cotele penibilului între premier şi preşedintele României. Asta se întâmplă, desigur, la nivel central, pentru că la nivel local, discuţiile s-au canalizat pe decizia procurorilor DNA de a trimite dosarul Falcă - Fabrica de Zahăr în instanţă.
În ceea ce priveşte „uninominalul”, acest cavaler pe cal alb cu mantia fluturândă menit să zboare capetele balaurului clasei politice, trebuie să vă spun din start că ambele variante – şi a premierului şi a preşedintelui – sunt nimic altceva decât praf în ochi. De ce? Pentru că nu se schimbă mare lucru. Adică în locul corupţilor, incompetenţilor, delăsătorilor, inutililor (mai ştiţi şi alte caracterizări?) politicieni puşi pe o listă de partid vor veni... Vor veni alţii. Dar haideţi să vedem cine.
Ar putea intra un manelist cu bani care promite muzică la tot cartierul? Ar putea. Dovada? Şi în alte ţări – mult mai civilizate şi educate din punct de vedere politic – au intrat cântăreţi în Parlament. Ar putea intra actori promiţând că pe scena vieţii de zi cu zi va curge lapte şi miere? Ar putea. Dovada? California este condusă de salvatorul Schwartzeneger iar în Parlamentul italian este chiar o actriţă de filme porno. Ar putea intra un om de afaceri dispus să arunce în stânga şi în dreapta cu bani şi să se laude cu propriile afaceri? De ce nu?! Doar există o mare disponibilitate de belire a ochilor în televizoare la show-uri cu irinei şi prigoane.
Înainte de a mă contrazice şi de a sări că numa’ uninominalu’ ne mai poate salva, o să vă mai dau o ipoteză de şcoală (politică). Cum sancţionaţi politicienii aleşi după noul model faţă de cei aleşi după vechiul model. Adică dacă vedeţi că este incapabil după primele 3 luni, credeţi că scăpaţi mai repede de 4 ani? Nici vorbă. Iată, de exemplu, cazul unui primar. Modul de alegere a unui primar este acelaşi cu varianta propusă de Guvern pentru a alegerea parlamentarilor. Dacă după unu, doi sau trei ani vedeţi că primarul nu reuşeşte să asfalteze nici măcar o stradă, oare nu trebuie să staţi tot 4 ani să-i răbdaţi incompetenţa? Ba da. Şi atunci vine fireasca întrebare: la ce bun o schimbare?!
Nici varianta preşedintelui nu este mai bună. Potrivit ei, diferenţa o fac doar tururile în care se aleg parlamentarii: unul în loc de două tururi (propuse de premier). Adică este ca la primărie, doar că se aleg din primul tur. Diferenţe? Nici vorbă! Garanţia calităţii? Nici vorbă! Oameni mai capabili? Nici vorbă! Vom trăi mai bine? Asta mai vedem... Poate avem noroc! Doar întreaga noastră existenţă se leagă mai degrabă de noroc decât de decizii înţelepte şi chibzuite.
Prin urmare, este limpede că nu se vrea mai mult. Sau nu se poate. Caz în care este cel puţin la fel de grav. Întregul circ este ceea ce înţelepciunea populară numea „aceeaşi Mărie cu altă pălărie”. Sau cu alte pălării, în joc fiind vorba de două sisteme electorale. Din joaca asta tembelă şi din manipularea cu asumarea răspunderii (ce pretenţios sună!) sau cu întrebarea poporului (ce populist sună!) nimeni nu câştigă. De fapt, nu câştigă ăla cu votu’. Adică dumneavoastră, dragi cititori. Pentru dumneavoastră ar fi, poate, mai bine dacă aţi începe să puneţi mâna pe cărţi de specialitate să vedeţi cât mai clar cum sunteţi traşi pe sfoară.

Sursa: Informatia Aradului