Aşa cum s-a întâmplat mai de fiecare dată şi anul acesta Guvernul pare a amâna până în ultimul moment prezentarea în Parlament a bugetului de stat. De data aceasta, scuza o reprezintă campania electorală pentru alegerile europarlamentare şi pentru referendumul privind introducerea votului uninominal. Dar scuza poate fi uşor demontată: alegerile au fost amânate de către Guvern, nu s-au amânat singure, iar referendumul ar fi putut să nu aibă loc dacă votul uninominal ar fi fost deja adoptat şi, oricum, toate sunt obligaţii ale Guvernului, nu sarcini pe care miniştrii şi le asumă din plăcere, în funcţie de timpul lor liber.
Totuşi, amânarea discuţiilor din Parlament asupra bugetului ar putea fi trecută cu vederea dacă Guvernul ar veni cu un proiect de buget foarte bun, care să răspundă într-o măsură cât mai mare necesităţilor românilor. Cu alte cuvinte, dacă am avea, aşa cum le place politicienilor să afirme, un buget cu adevărat european, atunci lucrurile vor sta altfel. Atât guvernatorul Băncii Naţionale, Mugur Isărescu, cât şi ministrul Finanţelor, Varujan Vosganian, au dat, în acest sens, câteva semne încurajatoare, în ultimele zile.
Primul a apreciat proiectul de buget ca fiind unul destul de bun, iar al doilea a transmis acelaşi mesaj ca venind din partea instituţiilor europene. Singura problemă este că ambele aprecieri se referă la faptul că bugetul este construit astfel încât să restrângă destul de mult nivelul cheltuielilor. Iar, din acest punct de vedere, oamenii obişnuiţi nu au motive să fie prea fericiţi. Un buget cu adevărat european ar trebui să aibă în vedere, în primul rând, bunăstarea cetăţenilor, nu laudele venite din partea diverselor instituţii.
Pe de altă parte, chiar dacă proiectul de buget este unul oarecum bine văzut de BNR şi UE, nu acelaşi lucru este valabil şi în privinţa indicatorilor macroeconomici şi a modului în care guvernul reuşeşte să stăpânească tendinţa de depreciere a acestora. Criticile vin atât din partea celor două instituţii amintite, cât şi a analiştilor şi agenţiilor de rating. Iar dacă în felul acesta avem practic confirmarea incompetenţei guvernanţilor liberali, de ce ne-am aşteptat ca ei să devină brusc competenţi începând cu 2008?
Mai mult, aşa cum am afirmat deja, proiectul de buget omite un lucru esenţial: protecţia socială. În ciuda inflaţiei care pare să fi scăpat de sub control, precum şi a semnalelor privind majorarea preţului la gaze naturale şi petrol, care vor crea la rândul lor o presiune inflaţionistă, proiectul de buget pentru anul 2008 nu se ocupă de loc de asigurarea unui minim de protecţie a cetăţenilor. Salariul minim continuă să rămână la un nivel obscen de scăzut faţă de necesităţile de cheltuieli pentru un trai cât de cât normal, TVA-ul la alimentele de bază nu va fi redus, deşi Uniunea Europeană permite acest lucru, iar preţurile la utilităţi şi energie sunt lăsate libere pentru toate categoriile de consumatori, inclusiv pentru cei care abia au destui bani pentru mâncare.
Dacă ne uităm bine vedem că nici investiţiile destinate educaţiei şi sănătăţii nu se situează la „un nivel european” astfel încât să aducă aceste sectoare la un nivel acceptabil pentru un stat membru al UE.
Un astfel de buget, care nu oferă nici măcar perspectiva supravieţuirii pentru o mare parte a populaţiei şi nici nu asigură investiţii în viitorul ţării, şi care a fost lăudat tocmai pentru nivelul redus al cheltuielilor nu poate fi considerat un buget cu adevărat european tocmai pentru că nu răspunde aşteptărilor cetăţenilor. Dar, în Europa cetăţenii sunt cei pentru care lucrează politicienii şi nu invers.

Sursa: Informatia Aradului