Cu câtva timp în urmă, un prieten îmi spunea că Moş Crăciun este cel mai mare duşman al pădurilor. Este inginer silvic şi îi înţeleg îngrijorarea. Anual, în preajma sărbătorilor de iarnă zeci de mii, poate sute de mii de brazi sunt sacrificaţi pe „altarul” lui Moş Crăciun. Iar problema este că toţi aceşti brazi sunt tăiaţi din păduri, iar refacerea lor durează - în fericitul caz că sunt imediat plantaţi în loc alţi brazi – mai bine de zece ani.Are dreptate prietenul meu, dar nu în totalitate, pentru că nu Moş Crăciun este duşmanul pădurilor, ci noi, cei ce ne facem că-l venerăm pe Moş. Noi suntem cei ce tăiem fără discernământ pădurile, nu Moş Crăciun. Sigur, ne-am obişnuit că Moşul ne lasă cadourile sub bradul împodobit. Dar, nu Moşul ne spune să tăiem brazii din păduri. În plus, Moşul nu se va supăra dacă, de exemplu, am avea de Crăciun brăduţi în ghiveci, brăduţi care nu vor muri astfel după sărbători, ci ar putea fi refolosiţi an de an. Am salva în acest fel zeci, poate sute de mii de brazi anual. Pe de altă parte, brazii de Crăciun pot fi o bună afacere, dar nu tăindu-i din păduri, ci din pepiniere special amenajate pentru un asemenea demers. În aceste pepiniere ar putea fi planificate tăierile şi dimensionate în funcţie de necesităţi, afacerea ar fi la vedere, controlabilă din toate punctele de vedere. Şi, repet, cel mai important efect ar fi acela că sărbătorile de iarnă nu ar mai afecta pădurile – oricum distruse de alţii care nici măcar nu se „închină” Moşului...Şi în acest an, în mai toate pieţele din ţară – evident, şi din Arad – au rămas zeci de mii de brazi nevânduţi care vor ajunge, în cel mai bun caz, pe foc. Şi în acest an, pădurile noastre sunt mai sărace cu câteva sute de mii de brazi şi nu cred că ne putem permite aşa ceva. Cei care îşi imaginează că acest „măcel” poate fi oprit prin conştientizarea oamenilor, se înşeală. Oamenii, ştiind că legea este blândă, la fel ca şi cei ce ar trebui s-o aplice, se vor gândi mereu că vor da lovitura cu brazii de Crăciun. Aşa că, în fiecare an vor tăia din păduri cât mai mulţi brazi cu care vor umple pieţele, fără teama că vor păţi ceva. Şi fără să le pese de păduri sau de „pădurari” ca prietenul meu supărat pe Moş Crăciun.Poate, totuşi, se vor gândi parlamentarii noştri la necazul prietenului meu şi vor avea vreo propunere de înăsprire a legii, singura soluţie, cred eu, pentru salvarea pădurilor noastre, măcar în ce priveşte „masacrul” din preajma sărbătorilor de iarnă. Adică, vreo propunere de reabilitare a lui Moş Crăciun.

Sursa: Glasul Aradului