Prostituţia pare să devină de la o zi la alta, o realitate acceptată de tot mai mulţi. Dacă altădată, prostituatele „ieşeau la produs“ doar la căderea serii, acum ele pot fi observate la lucru încă de la orele prânzului. Femeile se feresc să mai „lucreze” după căderea nopţii, de frica să nu fie atacate, cer protecţia „peştilor” şi refuză categoric să mai facă „munca” în aer liber. Într-un cuvânt au condiţii: banul e ban. Acestea sunt aspectele surprinse într-un raid organizat, ca potenţiali „plătitori de servicii“, timp de două zile, în zonele cunoscute a fi frecventate de femeile de moravuri uşoare.

În acest sens, ne-am pornit duminică seara într-un mic „turneu” prin locurile pe care le ştiam „fierbinţi”. Am plecat un băiat cu o fată să vedem ce putem „prinde”. Ne-am dorit să facem un recensământ doar printre traseiste, de aceea nu ne-am îndreptat atenţia spre cele de lux. Am pornit seara după ora 22 şi nu mare ne-a fost surprinderea: nu am găsit NICI UNA. Asta în tot oraşul. Am intrat totuşi într-un bar de pe lângă o parcare de TIR-uri, de unde am „pescuit” o prostituată dornică de a-mi oferi serviciile. Însă în momentul în care a văzut-o pe colega mea nu a mai ştiut săraca pe unde să o apuce. Nu voia decât sex normal şi cel mult oral, în nici un caz altfel de „legături bolnăvicioase”. Preţul: 50 de lei; locaţia: parcarea (era din partea casei). În rest, nimic. Doar gunoierii îşi făceau meseria duminică seara prin oraş.

Curioşi cum de nu găsim chiar nimic în zi de weekend, am intrat într-un motel unde recepţionerul  ne-a informat că „subiectele” nu lucrează decât până pe la şapte seara, după care dispar pur şi simplu. „Noaptea este foarte liniştită iar duminica îşi iau şi ele liber, de obicei”, ne informează tânărul recepţioner. După o astfel de veste bună, ne-am gândit că raziile poliţiei au dat roade şi că prostituţia îşi are zilele numărate.

Ca să fim totuşi siguri, pornim la drum şi a doua zi. E luni, deci zi de lucru, e ora 18,00 şi de data asta mergem doi bărbaţi. Ajungem pe strada Petru Rareş unde zărim două fete. Oprim maşina şi le invităm pe amândouă alături de noi. Le întrebăm de „serviciile” pe care ni le-ar putea oferi şi de tarife: sex oral şi normal la 80 de lei. Locaţia este la hotel – 30 lei pe o oră, dar asta numai până la 19,00, pentru că după aceea nu mai găsim locuri. Încercăm să le tragem de limbă dacă ar fi dispuse şi la alt gen de perversiuni, bineînţeles contra cost. Nici una nu este de acord – sex normal şi atât.

Ne schimbăm tactica şi ne dăm drept oameni foarte importanţi, cu bani şi relaţii înalte. Le oferim o afacere: noi avem grijă de ele, le protejăm şi le aducem clienţi. Ele doar trebuie să lucreze numai pentru noi. Din start observăm o schimbare de atitudine din partea lor. Devin mai reci şi ne privesc cu neîncredere. Din reacţia lor ne putem da seama uşor că nu se află la prima ofertă de acest gen. Ne refuză categoric, spunându-ne că au deja protecţie, de care par foarte încântate. „Dacă cineva nu ne plăteşte sau ne bate, nu apucă să ajungă la vamă”, se laudă ele şi ies, trântindu-ne portiera. În acest timp, pe stradă însă au mai apărut vreo şapte sau opt „colege”. Ne ducem să discutăm şi cu ele. Până să ajungem, celelalte două le informează prin semne, despre propunerea noastră. Suntem priviţi din start cu rezerve, fetele devenind din ce în ce mai agitate. Ne dăm seama că prezenţa noastră acolo devine deranjantă pentru fete, drept urmare ne hotărâm să părăsim zona. Astfel, concluzia la care am ajuns în prima seară, că mai avem puţin şi terminăm cu prostituţia, s-a dovedit total greşită în cea de-a doua.  

Sursa: Glasul Aradului