Cel mai v?rstnic locuitor din V?rfurile - Impresii la 102 ani
12.02.2008 ⋅ 0 comentarii
Cel mai în vârstă locuitor al comunei Vârfurile este Petru Neag, care peste câteva zile va împlini 102 ani. Locuieşte în satul aparţinător, Avram Iancu, la numărul 53, împreună cu fiul Onuţu şi nora Linuţa.
– Care sunt secretele celor 102 ani?
– Dapu şi io mă mir cum de am ajuns până acum, că nu am trăit aşa uşor. Pe parcursul vieţii am avut şi greutăţi şi bucurii, ca fiecare om, dar cu sănătatea am dus-o bine. Eu cred că numai alimentaţia şi munca m-au ajutat să ajung anii ăştia. Am ţinut cu sfinţenie toate posturile de peste an, nu am consumat dulciuri, iar produsele lactate nu mi-au lipsit de pe masă. Să ştiţi că aerul proaspăt şi apa din izvorul din piatră mi-au lungit viaţa. Şi acum, la această vârstă, merg în fiecare zi şi beau apă rece din izvorul care e la 200 de metri de casa mea.
– Cum aţi trecut războiul?
– Am fost pe front în cel de al Doilea Război Mondial, şase ani şi jumătate, am lucrat numa la calea ferată, la montat de linii, ajungând din România până la Sevastopol, în Rusia, drum de 2.000 de kilometri. Am dus-o greu, dar după munca depusă am fost medaliat cu două decoraţii şi acum primesc o pensie de veteran de 250 de lei noi.
– Cum a fost perioada de după război?
– După ce m-am întors acasă am început să mă ocup de creşterea animalelor, plantarea pomilor fructiferi şi confecţionarea în sezon a peste 300 de furci şi greble pentru adunatul fânului. Am făcut „stânjeni” pentru boxele de cărbuni, făceam lemne pentru foc pe care le duceam la ţară cu căruţa şi le dădeam în schimb pentru cereale.
– Aţi avut probleme de sănătate?
– Am avut probleme la un ochi, în anul 1998 mi s-a făcut un implant de cristalin, iar acum îi mulţumesc lui Dumnezeu că pot citi ziarul fără ochelari. În 2005 am trecut peste o altă încercare a vieţii, suferind un infarct, dar am trecut cu bine şi peste această perioadă.
– Care este viaţa de zi cu zi?
– Acum nu prea am ce să lucru, că e timp de iarnă, dar de primăvara până toamna, duc animalele la păşunat, iar în timpul verii mai trag cu coasa câte o brazdă prin iarba înrourată.
Sursa: Glasul Aradului
Autor: Sida Voicu ⋅