Ana Putavăţ, la ce aproape 70 de ani ai săi este o prezenţă constantă a pieţei din Sebiş.

În fiecare zi de joi, bătrânica străbate drumul de la Igneşti (localitatea ei natală) la Sebiş, în speranţa că vreunul dintre sutele de cumpărători de aici îşi vor îndrepta atenţia asupra celor câteva gâşte pe care le oferă spre vânzare.

„N-am nici măcar pensie, că la noi n-o fost cu colectivu’ pă vremea aia. Trăiesc din ce îmi pun în gredină şi din animalele vândute la piaţă, aci la Sebiş”, spune Ana Putavăţ.

Cere 250.000 de lei vechi pe gâscă, deşi lumea nu se prea înghesuie să le achiziţioneze. Drumul cu autobuzul o costă 60.000 (tot lei vechi) pe zi, dus – întors. Vine, la piaţă, dimineaţa cu noaptea-n cap, cu transportul de muncitori, iar de întors se poate întoarce doar cu cursa de şapte seara, întrucât la amiază, în autobuzul cu elevi nu poate pune şi gâştele nevândute.

„Vând, de ceva vreme, gâşte să îmi mai ajungă banii, că-s puţâni. Mai cresc porci, pă lângă casă, dar porunbu’ şi grâu’ îs dăstul dă scumpe. Numa pă medicaţie am dat luna trecută un milion”, ne mai spune bătrânica.

Din gâştele pe care le vinde doritorilor, una îi acoperă doar transportul într-o lună de zile. Deşi ştie că animalele pe care le vinde vor ajunge „la cuţât” i se face milă de acestea pentru că „trăbă să le ţîn în frigu ăsta şi nu prea îi bine”

Sursa: Glasul Aradului