„În anul 1990, în judeţul Arad au fost raportate 14.000 de avorturi la peste 4000 de naşteri”, ne informează Bujorel Cornel Cornea, medic primar Asistenţă Terapie Intensivă şi director medical al Spitalului de Obstetrică Ginecologie „Traian Vuia”Arad.

Lumea era cinstită: sarcinile nedorite erau declarate nedorite şi viaţa era mai simplă când era legal să omori ce nu puteai creşte. Situaţia este mult mai dureroasă acum, avorturile nu se mai fac numai în spitale ca în ’90, ci şi               în cabinete particulare, Bujorel Cornea mai declară: „Avorturi au fost în spital în 2007 un număr de 1301, din care la cerere 921, până la trei luni, 373 avorturi incomplete şi şapte avorturi medicale-pe bază de certificat medical eliberat pentru că menţinerea sarcinii a pus în pericol viaţa mamei din diferite cauze. Nici un avort provocat, recunoscut. Număr de avorturi socotit la 3480 născuţi vii. Dar la noi este un număr mic de avorturi, cele mai multe se fac la cabinetele particulare.”, Dar aceste numere nu reflectă realitatea, cazurile raportate fiind doar o parte nesemnificativă a realităţii. Ruşinea este motivul pentru care nu se recunoaşte recurgerea la o astfel de intervenţie medicală. Ruşinea fetei sau femeii în cauză dar şi ruşinea familiei care nu doreşte „publicitate negativă”. Realitatea este că avorturi se făceau şi când nu era legal, însă odată intrate în legalitate, numărul de avorturi a crescut simţitor. Avortul se face iniţial până la 12 săptămâni de la momentul conceperii. Dar cum arată un embrion în a 12-a săptămână? Fătul are aproape 6,5 cm în lungime şi cântăreşte aproximativ 20 de grame. Degetele de la mâini şi de la picioare sunt complet separate iar faţa este complet formată.  Metodele prin care se face o întrerupere de sarcină sunt chiuretajul şi aspiraţia, iar din embrion, dintr-un potenţial viitor economist sau balerină rămân doar resturi de sînge şi placentă...

Avort la 14 ani, realitate cotidiană

În acelaşi ritm au crescut şi cazurile de minore care au solicitat o întrerupere de sarcină. „Vârsta celor care fac avort începe de la vîrsta fertilă a femeii şi până la 45-46 de ani, acestea sunt cazurile extreme. Majoritatea sunt femei adulte. Sunt şi minore care vin însoţite de părinţi, la 14-15-16 ani.”, ne mai spune dr. Bujorel Cornea. Motivele pentru care se ajunge la cerere de întrerupere de sarcină sunt evidenţiate de Dan Teaha, medic ginecolog: „Familia nu discută, la şcoală nu se discută, lipsa de informare face tinerele să se teamă de anticoncepţionale, nu se face reclamă la cabinetele de planning familial la care se pot adresa tinerele pentru a putea fi sfătuite de metode contraceptive.” Metodele contraceptive sunt multe şi potrivite fiecărei persoane. În judeţul Arad sunt cabinete de Planning Familial care au rolul informării şi sfătuirii persoanelor active sexual despre riscurile sexului neprotejat, evitarea unei sarcini nedorite, cele mai potrivite metode contraceptive, spre o viaţă sexuală sănătoasă. Din păcate, viaţa sexuală a adolescenţilor reprezintă un subiect tabu încă în unele familii. Lipsa comunicării şi a informării complete şi corecte duce deseori la traumatizarea unui fete de 14 ani, nevoită să facă avort. Este un copil de 14 ani capabil să treacă peste şocul produs de renunţarea la sarcină? Vârsta la care se pretinde o dezvoltare fizică şi psihică completă este de 21 de ani. Cele încercate de o astfel de problemă pot fi: mama ta, prietena ta cea mai bună, soţia, sora sau fiica.

„Sunt o criminală”

M.D., 47 de ani, a făcut două avorturi şi în prezent este mama a doi copii. Ea ne vorbeşte de mustrările de conştiinţă cu care s-a confruntat după ce a hotărât să facă întrerupere de sarcină: „Am făcut avorturi după ce am avut cei doi copii, pentru că nu am mai vrut să fac al treilea şi al patrulea copil, din cauza greutăţilor şi a traiului greu de zi cu zi. Când am aflat că sunt gravidă nu am fost hotârâtă să fac avort dar m-am gândit că mi-ar fi foarte greu, plus că am avut două cezariene şi reprezenta un risc. După ce am făcut avort, nu m-am simţit foarte rău fizic dar m-am simţit prost, vinovată pentru că am făcut ce am făcut, pentru că este în realitate o crimă. Da, sunt o criminală.”

Dacă din punct de vedere legal, nu este considerată crimă întreruperea de sarcină pentru că fătul nu are drept de viaţă decât după naştere, avorturile pot avea urmări grave asupra psihicului femeii, iar dacă procedura medicală nu este făcută ireproşabil, poate exista şi riscul infertilităţii.

Sursa: Glasul Aradului