În aproape fiecare intersecţie din municipiu sunt amplasate ceasuri publice, altădată utile celor fără ceasuri de mână sau celor care folosesc telefonul mobil pentru a afla ora exactă. Dar majoritatea acestora nu mai funcţionează de ceva vreme. Dezinteresul, tehnologia avansată şi graba cotidiană au făcut din ceasurile publice o „specie pe cale de dispariţie”.

Azi, doar câteva ceasuri mai ţin evidenţa timpului şi sunt la datorie. Majoritatea însă parcă au „aţipit” asupra unei singure ore, cum ar fi ceasul de la gară, care veşnic arată „ora 11:00”. Astfel, încet dar sigur, au devenit un fel de suporturi pentru păsări sau monumente ridicate în cinstea unui erou necunoscut – ilustru, dar anonim: au cam acelaşi efect pentru trecătorii grăbiţi, fiecare cu treaba lui.

Puţini trecători mai pot fi observaţi că trag cu ochiul la ceasul public, sincronizându-şi treburile cu timpul afişat, ici-colo, la răspântii. Tocmai din această cauză, ceasurile publice au devenit inutile şi chiar inestetice, adevărate „cicatrici” pe obrazul oraşului.

Între trecut şi prezent

În trecut, ceasurile publice aveau o însemnătate deosebită. Oamenii erau obişnuiţi cu acestea şi dependenţi de ele. Ceasurile publice făceau parte din universul fiecăruia, cu un accent deosebuit pe mediul rural, unde nu exista clădire fără ceas încorporat. Primăria şi biserica, aveau, în mod obligatoriu, câte un orologiu.

În prezent, ceasul de la mână, afişajul telefonului mobil sau cel de la bordul maşinii au trimis ceasurile stradale la groapa de gunoi a istoriei. Practic, ceasuruile publice dispar unul câte unul, iar acele ecrane statice şi atemporale, vizibile în intersecţii precum UTA, sau Podgoria sunt doar fantome ale unui trecut ce pare extrem de îndepărtat.

Astfel, din patru ceasuri publice, funcţionează doar două, anume cel din zona UTA şi Podgoria. Într-un anume timp, mai erau două ceasuri amplasate şi în zona Intim, respectiv Piaţa Romană, dar care au dispărut. Cele care mai funcţionează, sunt alimentate la reţeaua de curent electric iar reglarea orelor se face prin emisii radio. Cine ştie cât vor rezista şi acestea! Chiar dacă sunt amplasate în intersecţiile mari din oraş, au un concurent puternic: afişajul electronic din staţiile de tramvai modernizate, care pe lângă ora exactă mai arată orarul tramvaielor, data curentă şi temperatura.

Ceasurile edificiilor

Altfel e situaţia în cazul ceasurilor de edificii. În Arad, la Palatul Administrativ, Gara CFR, Catedrala Catolică, Biserica Roşie, inclusiv la Teatru, sunt asemenea „obiecte”. Mecanismul lor este destul de simplu. Dar, timpul şi-a lăsat amprenta şi asupra mecanismelor de măsurare a... timpului. În marea lor majoritate, erau ceasuri radio-pilotante, reglate după emisiile radio, ca şi cele publice, de altfel. Doar ceasul din turnul Palatului Administrativ este mecanic, bine întreţinut, care mai funcţionează (singurul din listă, de altfel) şi anunţă ora exactă. Nu oricum, ci în acordurile „L’Opera Sauvage”.

De ceasul Palatului Administrativ, s-a ocupat, multă vreme (zece ani), Ludovic Gera, un ceasornicar ce-şi practică meseria de aproape 50 de ani. „Ceasul din turnul Primăriei avea un mecanism deosebit. Acesta a fost fabricat în 1870, la München şi cât timp a fost sub îngrijirea mea, nu a avut nevoie de reparaţii, ci doar de întreţinere”, afirmă Ludovic Gera. Până la Revoluţie, ceasornicarul urca destul de des în turnul primăriei, pentru a unge mecanismul şi de a se asigura că funcţionează corespunzător. De asemenea, ceasul de la primărie bătea şi la sferturi şi jumătăţi de oră. Acum anunţă doar ora fixă.

Ceasul de la Teatru a fost problematic. „Ceasul de la Teatru are un mecanism care funcţiona cu greutăţi. În prezent, acesta nu mai este funcţional pentru că greutăţile folosite erau prea dificil de manevrat”, a declarat Ludovic Gera.

***

De fapt, ceasurile stradale sunt/ar trebui să fie o informaţie publică uzuală. Cine mai ţine cont? Unele insistă să indice ora, altele au aţipit, au renunţat să-şi mai facă datoria. Cu toate acestea, chiar şi cele care nu mai funcţionează, arată de două ori pe zi ora exactă. Tic-tac, tic-tac, timpul trece. Şi totuşi, e încremenit...

 

Sursa: Glasul Aradului