În cursul săptămânii tocmai încheiate, la cinematograful „Dacia“ a rulat filmul de excepţie, „Elisabeth, the golden age“. Filmul este o adevărată lecţie de istorie, prezentând lupta dintre catolicismul hispanic condus de regele Filip şi protestantismul Angliei, reprezentat prin domnia reginei Elisabeta.

Acţiunea se petrece între anii 1558-1603, perioadă care este cunoscută în istoria universală drept Epoca de aur a Angliei. Subiectul filmului însă, nu se pare că a trezit prea mult interes locuitorilor Aradului, sala fiind aproape goală la toate reprezentaţiile. E trist faptul că într-un oraş în care barurile „mustesc“ de clienţi, majoritatea fiind tineri liceeni sau studenţi, cinematograful nu mai trezeşte interesul pe care îl avea odinioară. Cu toate astea, aflăm de la Petru Bărbosu-administratorul cinematografelor „Dacia“ şi „Arta“, că Aradul se află pe locul patru în ţară din punctul de vedere al încasărilor. Mai mult, se poate spune că este chiar un „răsfăţat“, cu cele două cinematografe pe care le mai are, având în vedere că în oraşe mai mari decât Aradul, precum Oradea, Satu-Mare, oraşele de prin jurul Bucureştiului, arta cinematografică a dispărut cu desăvârşire. Petru Bărbosu este de părere că „ne aflăm în aceeaşi situaţie în care se afla Occidentul prin anii ’85, din cauza calculatorului. Însă vă spun sincer că nici un monitor din lume nu poate reda un film la adevărata lui valoare. Pe lânga asta, mai distruge şi vederea, pentru că alta este calitatea imaginii pe care o poate reda un simplu calculator“. Este oarecum paradoxal cum înainte de Revoluţie sălile de cinema erau neîncăpătoare până şi la filmele cu tentă socialistă, iar acum, când avem parte de filme artistice de bună valoare, lumea preferă televizorul sau filmele de pe calculator. Trist este că până ne vom reveni din această amorţeală, bagajul cultural pe care ni-l oferă filmele de calitate trec pe lângă generaţiile de azi.

Sursa: Glasul Aradului