De la muncitori, la salariaţii din Sănătate, la profesori şi membri a tot felul de sindicate ... mai toate categoriile sociale au ieşit în stradă pentru a-şi exprima prin această formă de protest nemulţumirile legate în special de condiţiile de muncă raportate la nivelul salariilor. Practica, la îndemâna tuturor,  este uzitată într-atât, încât nu mai  reprezintă un eveniment. Nu m-aş fi oprit asupra acţiunilor  de acest gen organizate recent în mai multe oraşe din  ţară, dacă nu era vorba despre agricultori.

Din cei care au câştigat pentru România renumele de „grânar al Europei”, agricultorii noştri au ajuns cerşetori la stat. Cerşetori pentru o subvenţie mai de „Doamne-ajută” la motorină, un nivel acceptabil al preţului la lapte, o piaţă sigură de desfacere a produselor... Lucrează întregul an pentru o producţie cât de cât, pentru care, nu de puţine ori, nu reuşesc să-şi amortizeze investiţia, fiind nevoiţi să îşi vândă produsele la preţuri derizorii, câtre en-grosişti, de teama de a nu rămâne cu marfa nevândută.

 Acelaşi lucru se întâmplă în cazul crescătorilor de bovine... Până nu demult, Aradul era o piaţă bună de colectare a tăuraşilor pentru Italia... Acum lucrurile s-au schimbat, preţul nemaifiind atât de tentant. Pe de altă parte, pentru cei care cresc vaci, procesatorii care ar achiziţiona laptele lipsesc aproape în totalitate sau şi cei care sunt, plătesc cu preţuri derizorii. Pe piaţă, în ultimele luni în care li se mai permit să-şi comercializeze produsele, cererea nu mai este cum era, cumpărătorii preferând produsele din supermarket-uri.

Cât despre piaţa cerealieră ... lucrurile sunt şi mai complicate. Pentru că vremea păcătoasă a condus la o producţie redusă în ultimii ani, preţul acestora este extrem de ridicat. Aşadar,  înfloreşte importul acestora din Ungaria, la preţuri atractive, filierele care distribuie, prin Arad, la nivelul întregii ţări fiind în floare.

În linii mari, asta e starea în care lâncezeşte agricultura judeţului, în care se complac însă mai toţi agricultorii arădeni. Nu sunt bani pentru investiţii, statul nu oferă suficient sprijin... însă UE acordă sume fabuloase pentru dezvoltarea în sector, asta însemnând peste şapte miliarde de euro, bani alocaţi României până în 2013. Şi, surprinzător, cei vizaţi nu se înghesuie la atragea acestor fonduri care se dau, mai pentru orice. Cu condiţia ca ei sa fie ceruţi: lucru care nu se întâmplă.

Deşi s-a dat „undă verde” pentru depunerea proiectelor de finanţare în agricultură, până acum, nici un arădean nu s-a arătat interesat să acceseze un astfel de program. Fie nu le cunosc, fie nu au încredere în programele UE, fie nu ştiu cum să întocmească un asemenea proiect... Explicaţii sunt multe, însă, sunt doar supoziţii. Realitatea e că mai uşor e să ieşim în stradă şi să ne plângem că nu primim... Aşadar, deocamdată, Agricultura rămâne o „săracă fată bogată”, pentru că deşi potenţial avem, bani ni se oferă... noi rămânem tot săraci.

Sursa: Glasul Aradului