Nu bagaj intelectual, ci unul ce constă în haine, pantofi, un uscător de păr sau tabloul bunicii. Cu toate obiectele amintite mai sus îţi poţi face bani de o pereche de pantofi noi; dacă faci curăţenie generală şi hotărăşti să te descotoroseşti de ce nu mai ai nevoie.

De la haine, la telul mamei, de la covorul persan până la draperia din sufragerie, de la jucăria de pluş până la colecţia de monede a bunicului. Toate îşi pot găsi a doua trebuinţă în mâinile celor ce dis-de-dimineaţă pornesc înspre Piaţa Obor.

V-am obişnuit să relatăm din locurile în care putem găsi arădeni profesând  locuri în care îşi trimit copiii să fie educaţi, locuri care reprezintă interes pentru omul de rând care ştie două lucruri: să-şi câştige pâinea şi să fie mândru când face acest lucru.

Dimineaţa, ora şapte fără un sfert. Duminică. La ora aceasta unii îşi pre-lungesc somnul dulce şi se bucură de ultima zi de weekend. Alţii, însă, sunt hotărâţi să facă un ban: dacă nu muncind într-o fabrică, măcar dând spre vânzare obiecte cumpărate odinioară cu banii câştigaţi în fabrică. Oricum, ce altceva poţi face cu hainele pe care nu le mai porţi? Poţi ajuta o persoană nevoiaşă sau poţi să-ţi recuperezi o parte din banii investiţi. Obiecte de diferite feluri, de întrebuinţări diverse mai vechi sau mai noi, pot fi găsite pe mesele sau pe păturile întinse pe jos în Obor. Dar nu numai obiecte vechi, uzate sau second se pot găsi în această piaţă, ci şi lucruri noi, de calitate, majoritatea aduse din afară: haine, pantofi, jucării.

Piaţa se deschide pentru cumpărători la ora nouă iar preţul unui bilet de intrare este de un leu. Însă dacă vii cu speranţa de a vinde câte ceva, plăteşti cinci lei pentru maşina cu care ai venit. Partea dificilă de a fi comerciant într-o astfel de piaţă este că trebuie să te trezeşti când cântă cocoşul, pe la cinci jumătate-şase, pentru că altfel nu mai ai loc de expunere a mărfii. Bătaia pe locuri este foarte mare, uneori se ajunge la certuri între cei ce săptămânal îşi beau cafeaua de dimineaţă în obor. Să nu credeţi că cei ce vând aici au de prestat o muncă uşoară. Se trezesc cu noaptea-n cap, se deplasează până la capăt de strada Căpitan Ignat înspre o mare de oameni care poate nici nu vor cumpăra nimic. Locul de amplasare a mărfii nu e întotdeauna excelent, fiind legat de starea vremii. 

Oamenii aceştia nu au ţinut nici ieri cont de frigul de afară, au aranjat marfa încă de la primele ore ale dimineţii într-un mod cât mai atrăgător pentru cumpărători, şi trăgeau cu nesaţ dintr-o ţigara împreună cu vecinul de bandă stabilindu-şi în acelaşi timp preţurile mărfurilor aflate mereu la reducere. Nu le rămâne altceva de făcut decât să găsească o metodă de a-şi însenina ziua. Ei sunt săptămânal în piaţă, pe frig sau pe căldură, pe noroi sau pe arşiţă. Şi dacă mergeţi pe la ora 11 puteţi vedea că au pentru cine se posta acolo. Piaţa musteşte de vizitatori, veniţi pentru prima oară din curiozitate sau veniţi a suta oară ca parte a unui ritual de duminică.

Piaţa Obor şi piaţa de maşini sunt locurile cele mai populate dumi-nica, poate mai populate decât cofetăriile din oraş. Iar numărul mare de vizitatori nu fac altceva decât să ne convingă de plăcerea arădenilor de a socializa, de a se târgui şi de a găsi un folos orelor dimineţii când somnul te poate plictisi.

Sursa: Glasul Aradului