Spitalul de Boli Cronice din Sebiş era ameninţat, de ceva vreme, cu pierderea locaţiei. A fost şi o Hotărâre în acest sens, a Consiliului Local Sebiş, retrasă între timp, astfel că în prezent, spitalul îşi continuă activitatea. Cu greutăţi, deseori ignorate de Ministerul Sănătăţii Publice, dar cu oameni care au nevoie de tratament, Spitalul de boli cronice din Sebiş a avut, numai în luna februarie a acestui an, 229 de pacienţi.

De câţiva ani, Ministerul Sănătăţii Publice şi-a axat investiţiile – în mare parte – doar pe obiectivele judeţene. Însă, anul trecut a fost făcută o investiţie de aproape un miliard de lei vechi la Spitalul din Sebiş.

Carmen Ţolea, manager al Spitalului de Boli Cronice Sebiş, ne declară că: „anul trecut am achiziţionat două aparate pentru compartimentul de recuperare şi un aparat pentru   laboratorul de analize medicale, cu ajutorul taxei pe viciu. Potrivit bugetului, ni s-au repartizat 65.000 de lei pentru achiziţionarea unui grup electrogen şi a unei maşini de spălat. Însă nu s-au dat banii la sfârşitul anului, dar noi le-am achiziţionat. Şi aşa am rămas cu datoria, singura noastră datorie.”  Lista de obiective şi realizări se termină aici.

Banii – veşnica necesitate

Pentru reparaţiile majore necesare, cum ar fi schimbarea caloriferelor vechi, schimbarea ţevilor de apă care adeseori se sparg, schimbarea grupurilor sanitare, cât şi alte investiţii care ar modifica înfăţişarea şi modul în care pacienţii sunt primiţi în spital, doar Ministerul Sănătăţii Publice poate aloca bani, dar...

În spital domneşte liniştea. Tot atât de adevărat e că domneşte şi umezeala în aer. Pereţii sunt acoperiţi de afişe cu mesaj educativ, dar şi de urmele apei care s-a scurs de la un acoperiş precar, ce lipseşte în unele porţiuni ale construcţiei, „Instalaţia de apă e din ’60 şi puşcă tot timpul, ar fi nevoie de izolarea clădirii, pentru că atunci când plouă mai tare, se scurge apa pe pereţi. La compartimentul de Pneumologie TBC din Prăjeşti încălzirea este pe lemne. Noi ar trebui să primim bani de la primărie, deoarece clădirea spitalului este a primăriei,  sau de la Ministerul Sănătăţii”, ne mai informează Carmen Ţolea.

Nu mai avem locuri...

Spitalul este dotat cu 100 de paturi, din care în clădirea din centrul oraşului sunt doar 55 de paturi, celelalte fiind la compartimentul de Pneumologie TBC Prăjeşti. Numărul mare de cazuri care se prezintă la spital depăşeşte cu mult numărul de paturi disponibile. De aceea, uneori, la parterul incintei, pe o tăbliţă stă scris cu cretă „nu mai avem locuri” la un anumit compartiment; la data vizitei noas-tre, internele erau cele defectuoase la capitolul paturi. Carmen Ţolea susţine: „Saloanele sunt suprapopulate, uneori mai băgăm paturi în saloane, chiar dacă nu ar trebui, de aceea scriem jos că nu mai sunt locuri în anumite secţii. La recuperare, anunţăm pacienţii când se eliberează locuri, şi pot veni.”

Hrana nu ajunge

Numărul mare de pacienţi internaţi depăşeşte numărul de bolnavi pentru care spitalul primeşte alocaţie de hrană de la Casa Asigurărilor de Sănătate. Asta din cauza faptului că un pat de spital, în concordanţă cu normele în vigoare, ar trebui eliberat o perioadă de timp lunar, pentru dezinfectare-sterilizare. Însă în Spitalul din Sebiş o astfel de „aerisire” este inexistentă. Acest fapt duce la sărăcirea alimentaţiei bolnavilor: „Funcţionează bu-cătăria proprie, iar bolnavii primesc de trei, patru ori carne pe săptămână, nu este un regim luxos dar măcar încercăm să nu intrăm în datorii”, ne mai spune Carmen Ţolea.

Spitalul din Sebiş: un spital în care se încearcă dar nu se primeşte ajutor, se folosesc resursele existente la maxim dar nu se arată şansa renovării sau măcar a dotării cu strictul necesar. Aceasta este impresia lăsată asupra vizitatorilor, care, uimiţi de puzderia de ambulanţe din curtea spitalului, descoperă un spital uitat de toţi, dar care reuşeşte să se menţină pe linia de plutire.

Sursa: Glasul Aradului