La nici o lună de la „deportarea” lui la Arad, noul comisar-şef al Gărzii Financiare descoperă neconcordanţe grave în activitatea instituţiei pe care o conduce. Damian Tănăsescu spune că greşeala aparţine ANAF care ţine blocate mai bine de jumătate din efectivele Gărzii Financiare  la punctele de frontieră din judeţ. Tănăsescu arată că, în viziunea sa, aceasta este cauza dezvoltării alarmante a activităţii crimei organizate  la Arad şi doreşte să ceară, în acest sens, explicaţii şi rezolvări de la Bucureşti.

– Cum vi se pare activitatea Gărzii de la Arad faţă de cea din Olt?

– Nu se poate compara. Oltul este un judeţ mic, preponderent agrar, cu o activitate, să spun, previzibilă în ceea ce priveşte crima organizată. Aradul, numai prin faptul că este judeţ de frontieră, implică automat probleme mai serioase şi mai complexe. Fiind poarta de intrare a diverselor mărfuri dinspre Europa, judeţul ar trebui să beneficieze de un altfel de sistem de control. Efectivele ar trebui să fie sporite şi mai bine împărţite. De când sunt în Arad, mă confrunt cu un mare neajuns : lipsa efectivelor de control.

– Puteţi explica, mai pe larg, ce înseamnă lipsa de efective?

– Este vorba despre decizia ANAF prin care 14 comisari sunt blocaţi la punctele de trecere a frontierei din judeţ, în scopul de a controla produsele accizabile care intră în ţară. Graţie acestei decizii, Garda Financiară Arad trebuie să facă faţă tuturor problemelor cu doar cinci echipe de control, adică zece comisari. Acest lucru este, practic, imposibil într-un judeţ de frontieră şi intenţionez să sesizez Bucureştiul despre neconcordanţele din teritoriu.

– Cum ar trebui să procedeze ANAF-ul la eficientizarea activităţii?

– Lucrurile sunt foarte simple. Ar trebui doar să ne inspirăm de la unguri. Sistemul după care statul maghiar şi-a organizat efectivele din punctele de trecere a frontierei este unul cu adevărat eficient şi nu periclitează activitatea organelor de control din Garda Financiară. După aderare, foştii vameşi maghiari au dobândit atribuţiuni de control specifice Gărzii Financiare, altfel spus, s-a creat un organism comun în vamă fără a mobiliza oameni ai Gărzii. Este frustrant să observi că este atât de simplu să lucrezi eficient  şi să constaţi că nu ţi se permite să aplici nişte măsuri simple, care dau roade. Cred că la noi e o problemă de atitudine greşită care vine de la Bucureşti şi pe care voi încerca să o schimb, indiferent cât voi sta în Arad.

– Că veni vorba, cât credeţi că va mai dura până se va reveni asupra deciziei ANAF prin care aţi ajuns să fiţi delegat la Arad?

– Sincer, sper că acest lucru se va întâmpla mai repede de termenul de şase luni. Măsura ANAF nu are absolut nicio logică, indiferent de explicaţiile oficiale furnizate presei şi opiniei publice. Personal, mă consider deportat la Arad, fără drept la replică, fără explicaţie logică şi fără finalitate. Desigur, voi încerca să îmbunătăţesc lucrurile, atât cât voi putea, însă e nedrept să iei un om din mediul lui şi să-l arunci în necunoscut, apoi să ai pretenţia să rezolve lucrurile mai bine decât cel dinaintea lui, care era familiarizat cu problemele specifice ale judeţului. Degeaba eşti un bun profesionist dacă nu cunoşti specificul unei zone şi trebuie să-l descoperi singur. E ca şi cum ai lua-o de la început, după 17 ani de activitate în Garda Financiară. Dincolo de acestea, ANAF ar trebui să îşi aducă aminte că bugetul statului pe 2008 e mai redus faţă de anul trecut, propunerile sunt de a cheltui mai eficient, iar noi cheltuim bani serioşi pe acest şah în care, împotriva voinţei mele, sunt implicat.

– Ce descoperiri aţi făcut cu privire la economia subterană a judeţului?

– Nu aş vrea să intru în amănunte. Este un subiect delicat. Ce pot să spun este că am observat o ruptură în sistemul informaţional. Respectiv, la supravegherea şi verificarea intrărilor de marfă pe la punctele de trecere a frontierei, există, din câte am observat, o breşă undeva după intrarea în ţară. Deţinem o informaţie despre un transport care urmează să vină, verificăm CMR-ul, adică documentul de însoţire a mărfii, din care reiese şi cine e beneficiarul acesteia. Ulterior, ceva „ se rupe”. Dacă destinatarul neagă că ar fi părtaş la respectiva operaţiune, nu putem demonstra relaţia cu furnizorul. E frustrant să constat lipsa de finalitate în aceste cazuri. Probabil că o bază de date mai performantă ne-ar fi de folos în această problemă, pe care, de asemenea intenţionez să o semnalez Autorităţii Naţionale a Administraţiei Finanţelor .

– Ce tendinţe observaţi în activitatea crimei organizate din judeţ?

– Tendinţele sunt aceleaşi ca şi în restul ţării, doar că nivelul este mai ridicat din cauza statutului de judeţ de fronteiră. Ideea e că , de la un an la altul, aceste activităţi tind să se dubleze. De exemplu, dacă anul precedent nivelul evaziunii fiscale era de, să zic, 100 de lei şi am recuperat 50, iar anul acesta el se situează la 200 şi recuperăm 100, nu putem pretinde că avem o activitate de două ori mai eficientă ca anul trecut, ci trebuie să observăm deficitul dublu. Evaziunea e doar începutul lanţului trofic. Ea reprezintă sustragerea de la plata datoriilor către bugetul statului. Urmează, în ordine, frauda fiscală, prin care se obţin sume necuvenite de la stat, apoi grupurile de interese şi crima organizată. Fenomenul arată ca o oală sub presiune, iar noi suntem capacul care trebuie să o ţină sub control, astfel încât să nu dea în foc. Din păcate, modul defectuos  de operare impus de la centru lasă oala să dea în foc, pentru că flacăra e prea mare iar capacul prea mic.

Sursa: Glasul Aradului