Pamflet de campanie

Dorel „Iisus” Căprar şi-a început „original” campania electorală împânzind oraşul cu autocolante în care eram anunţaţi că „eu cred”. Cine era acel „eu” nu s-a ştiut decât după începerea oficială a campaniei când, în sfârşit, Căprar şi-a asumat credo-ul şi a plătit amenda pentru mizeria pe care a făcut-o ilegal în oraş.

Spre lege, pre lege călcând

Ciudaţi mai sunt şi candidaţii ăştia. Cheltuie căruţe de bani pe tot felul de pliante prin care vor să ne convingă cât de drag le este lor Aradul şi cât de drastic vor respecta ei legea, dar cu aceleaşi pliante murdăresc oraşul şi încalcă legea. Cum să-i credem că vor respecta legea ca primari, dacă fac ilegalităţi înainte de a ajunge primari? Adică, parafrazând un text biblic (că tot se bat candidaţii pe religie) am putea spune: spre lege, pre lege călcând.

Cum să credem că vor fi cinstiţi, dacă ei fură încă din timpul campaniei electorale?

Spre primărie, original copiind Iarăşi îl avem ca exemplu pe „Iisus” Căprar. Campania „eu cred” nu este nici pe departe atât de originală pe cât ar părea, iar dacă ne amintim şi de „icoana” de taină înţelegem de unde i se trage. Oricui i se poate întâmpla în viaţă să piardă o bătălie, chiar una electorală, oricui i se poate întâmpla să se  compromită odată cu înfrângerea. Nu toţi competitorii pot fi la fel de buni, cineva trebuie să piardă. Dar să te compromiţi pe mâna altcuiva, trebuie să fie tare neplăcut.

Ca să nu spună că avem ceva cu el, vom încerca să-l ajutăm (poate nu i-a plătit încă lui Milo pentru toate ideile „originale”...)

Daniela Santanche, reprezantanta Dreptei italiene şi-a făcut campania electorală pornind de la sloganul „io credo” (eu cred) pe care, din câte ştim şi l-a protejat fiind acum marcă înregistrată.

Noi i-am solicitat confirmarea informaţiei privind înregistrarea mărcii, dar până la primirea acestei confirmări vă prezentăm pliantul electoral al doamnei Santanche. Aşa veţi putea vedea cât de „original” a fost cel ce i-a condus campania grafică lui Dorel Căprar – navem niciun motiv să credem că doar „cina” îi aparţine lui Milo, nu şi acel „eu cred” furat de la italieni.

„Dreptacii” italieni – anti-români declaraţi

Interesant este nu doar furtul de idei, cât faptul că reprezentantul unui partid de (centru, mă rog) stânga – Căprar de la PSD Arad – se foloseşte de sloganul electoral al unui partid de dreapta, de extremă dreapta chiar. Pentru cei mai puţin avizaţi, să spunem că Dreapta a declanşat isteria antiromânească din Italia, unul dintre punctele forte ale campaniei electorale fiind expulzarea românilor din Peninsulă. Ce au propus „dreptacii” italieni?

Înăsprirea cererilor de azil, puşcărie pentru cei ce stau ilegal în Italia şi chiar blocarea accesului României la spaţiul Shenghen. Iată ce îşi asumă candidatul PSD la primăria Aradului odată cu asumarea prin copiere a sloganului Dreptei italiene.

Oricât ar părea de ciudată campania lui Căprar, pe noi nu ne mai miră nimic. Văzând cât de uşor se lasă antrenat în tot felul de acţiuni de prost gust, cât de uşor se lasă influenţat, fără să discearnă, de personaje mai mult decât dubioase, nu near mira dacă în ultima săptămână ar cere crucificarea adversarilor politici, la care să asiste şi el, îmbrăcat în uniforma lui Pilat din Pont. Sau, poate ar apărea, la fel de original, ca Venus din ...Milo.

Oare ce va spune Adrian Năstase când va afla că năzbâtia cu „cina cea de taină” nu este singulară? Ce va spune când va afla că Dorel Căprar nu numai că se crede Iisus, dar este de acord cu expulzarea românilor din Italia? Ce va spune  când va afla că, deşi reprezintă un partid de stânga, şi-a însuşit sloganul unui partid de dreapta?

Pagină realizată de Mirela Grecu şi A.D. Verescu

Sursa: Glasul Aradului