Vorba românului e că „Aviaţia e la pământ şi agricultura e în aer”, dar despre creşterea animalelor, cultivatorii de bancuri şi-au pierdut inspiraţia în a scrie o astfel de maximă. Afirmăm asta după ce zeci de crescători de animale au renunţat să îşi asigure hrana printr-un mod tradiţional, şi caută produsele din carne, brânză, importate. Creşterea animalelor de către arădeni s-a transformat mai degrabă într-un calvar, decât o sursă de trai, astfel că efectivul animalelor a scăzut drastic în ultimii ani.

În anul 2006, în judeţul Arad erau înregistrate un număr de 67.344 de bovine, 202.185 porcine, peste 300.000 de ovine, şi peste 5.000 de caprine şi cabaline. După doar doi ani de zile, numărul acestora s-a micşorat atât de mult, încât doar bovinele numără în prezent aproximativ 40.000 de exemplare, afirmă Viorel Agud, directorul Direcţiei Sanitar-Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Arad.

Motivul pentru care arădenii refuză să mai crească animale este descurajarea pe care o primesc atât de la stat (prin punerea la plată pentru diversele examinări şi vaccinări obligatorii), dar şi de la autorităţile locale, prin reducerea spaţiului destinat păşunatului. Masiva dezvoltare urbanistică a cuprins şi cele mai izolate petece de iarbă verde, astfel că pe locul în care crescătorii duceau animalele la păscut, în prezent sunt construite blocuri de apartamente în faţa cărora stau parcate maşini de lux. Florin Radu Nicoară, preşedintele Colegiului Medicilor Veterinari din Arad, dar şi medic de Circumscripţie în Aradul Nou, ne spune: „Se plâng oamenii, pentru că nu au păşune, şi în locurile în care totuşi este, oamenii nu pot scoate animalele pe stradă să le ducă la păşune, că nu îi lasă, pentru că e oraş.”

Dezvoltarea urbanistică a devenit un ghimpe în coaste şi pentru cei ce locuiesc în Vladimirescu, comună ce în viitorul apropiat se preconizează să devină oraş. După ce timp de ani de zile, sătenii au crescut zeci de vaci, pentru a face un ban din vânzarea produselor lactate, în prezent, locul în care animalele se puteau hrăni, s-a transformat într-un cartier rezidenţial. Elena S., localnică, se plânge: „La ce folos să mai ţin vaci, că nu am unde să le duc la iarbă, şi nu le pot ţine cât e ziua de lungă în grajd, că se îmbolnăvesc şi nu mai dau lapte mult. Pe câmp sunt ridicate case, sunt frumoase, dar înainte acolo ţineam şi gâşte, şi raţe. Dar acum, nu mai avem unde. E greu.”

Florin Radu Nicoară, în prag de o tot mai accentuată campanie de dezvoltare urbanistică, ne spune care ar putea fi singura soluţie care să vină în sprijinul celor ce fac eforturi de a-şi păstra statutul de crescători de animale. „Soluţia ar fi ca să se întocmească şi să fie cunoscut în rândul cetăţenilor un Plan Urbanistic General, pe termen lung, astfel ca oamenii să nu mai fie derutaţi de toată această grabă în a construi. Astfel, oamenii ar şti unde şi dacă ar putea creşte păsări, vaci sau capre, ar şti dacă au loc de păşunat. Dar în prezent, politica întregului stat e de descurajare” ne mai spune Florin Radu Nicoară.

Sursa: Glasul Aradului