- spune Andrei, megastarul arădean

– Cum a început toată povestea cu „Megastar”?

– Totul a început vara trecută printr-un telefon primit de la un prieten. El mi-a spus că cei de la Megastar organizează o preselecţie la Timişoara. Tocmai absolvisem facultatea, urma să-mi caut un job, nu aveam alte obligaţii, aşa că am privit acest concurs ca pe o excelentă ocazie de a-mi valorifica talentul muzical.

– Cum a fost perioada concursului Megastar?

– Megastarul a început pentru mine odată cu prima preselecţie, pe 13 august 2007 şi a durat, din fericire, până la marea finală de pe 10 mai 2008. Mult timp, multă muncă, multe cunoştinţe acumulate, prieteni noi şi distracţie. A fost o perioadă pe cât de grea, pe atât de frumoasă, o experienţă de neuitat.

– Ce te-a determinat să participi?

– Urmărisem primul sezon Megastar, iar în iulie, după absolvirea facultăţii, m-a sunat un prieten cu care obişnuiam să călătoresc prin ţară şi mi-a spus de preselecţie. Nu am stat pe gânduri, nu aveam nimic de pierdut, aşa că am mers.

– De unde pasiunea pentru muzică?

– Pasiunea pentru muzică mi-am descoperit-o în facultate. În acea perioadă mergeam cu prietenii pe la festivaluri ca „Rock la Mureş”, „Stufstock”, „Peninsula” sau „Fanfest”, unde ne distram ascultând muzică bună. Am făcut bungee jumping, fan jumping, rafting, escaladări, plimbări cu caiacul. Serile stăteam împreună cu prietenii în   jurul unui foc şi cântam acompa-   niaţi de acorduri de chitară. De acolo mi s-a tras probabil şi pasiunea pentru cântatul la chitară. Am cerut chitara unui prieten şi am început să învăţ cântece de unul singur.

– Cum te simţi în Bucureşti?

– Bucureştiul este un oraş foarte mare, cu bune şi cu rele. Sunt multe parcuri, localuri în care merită să mergi, muzee şi clădiri cu arhitecturi impresionante, însă este un oraş foarte aglomerat. Circulaţia este sub orice critică! Sunt prea multe maşini pentru acest oraş! Poţi petrece ore întregi doar pe o distanţă de sute de metri. În perioada Megastarului era mai bine, pentru că circulam cu un microbuz, în grup organizat şi fiind o gaşcă de prieteni, timpul trecea mai uşor, însă acum... Încâ încerc să mă adaptez!

– Cum ţi se par bucureştenii faţă de arădenii tăi?

– Mult mai grăbiţi şi mai supăraţi, însă evident, există şi excepţii. Mi-am făcut mulţi prieteni chiar şi în perioada premergătoare concursului, aşa că am cu cine să stau la o discuţie sau cui să cer o mână de ajutor, atunci când e cazul.

– Ce părere ai despre muzica românească?

– Există muzică de calitate la noi în ţară, însă ea nu ajunge la marele public, pentru că, din păcate, media nu o difuzează. Ne confruntăm cu un val de muzică house, pop şi dance care pare să monopolizeze mass-media. Parcă nimeni nu mai vrea să difuzeze altceva! Şi asta se întâmplă pentru ca marele public nu este deranjat şi continuă să accepte piese superficiale, fără mesaj, făcute doar ca să se vândă.

– Crezi că acum, că ai câştigat concursul vei reuşi în muzica românească?

– Eu n-am încetat niciodată să cred în şansa mea, însă dacă voi avea succes cu genul pe care vreau să-l abordez, rămâne de văzut, încă e prea devreme pentru pronosticuri.

– Ce aşpteptări ai, ce planuri de viitor?

– Am discutat cu reprezentanţii Universal, îmi voi întemeia o trupă, vom lucra la piese împreună şi vom lansa primul album atunci când va fi momentul.  Sper ca acest album să fie o gură de oxigen pentru oamenii care s-au săturat de genurile supra-promovate la noi în ţară.

– Ce faci acum?

– Acum abia aştept să mă în-torc acasă! Sunt plecat de peste 4 luni, mi-e dor de linişte, de prieteni şi familie. Voi avea o va-canţă de două săptămâni în care mă voi relaxa, voi compune şi     îmi voi căuta o locuinţă la Bucureşti. Nu am de ales, pentru că activitatea mea, cel puţin în viito-rul apropiat, se  va desfăşura în capitală.

Sursa: Glasul Aradului