Ecourile alegerilor încă nu s-au stins dar victoria obţinerii celui de al doilea mandat de către actualul primar, Vasile Ciceac, ne face să ne gândim la câteva dintre manifestările care au fost iniţiate ori au fost reiniţiate  în intervalul mandatului domniei sale.

Facem  referire aici, evident, la reluarea obiceiului „Suflătorilor din turnul Bisericii Evanghelice slovace“ şi la iniţierea manifestării numite „Festivalul artei culinare nădlăcane“ – aflat la a patra ediţie.

Pentru a fixa mai bine în memorie locul unde aceste originale manifestări prind viaţă, trecem în revistă câteva date despre oraşul în sine.

Nădlacul, aşezare aproape milenară!

Localitatea este atestată documentar de prin 1192, dar urmele  locuirii pe aceste meleaguri se pierd mult în negura vremii, chiar din perioade preistorice şi mai apoi din antichitate şi evul mediu.

Un moment important în istoria Nădlacului este în 1803 când a început aici procesul de colonizare a slovacilor, populaţie care în prezent este majoritară în Nădlac şi care a contribuit din plin la dezvoltarea aşezării din vestul extrem al României.

Oraşul Nădlac constituie principala poartă rutieră de intrare în România dinspre Europa Occidentală, fiind situat la 50 km faţă de municipiul Arad.

 Aici trăiesc români, slovaci, maghiari, germani, ucraineni, sârbi şi evident romi, populaţia oraşului fiind de peste 8.150 locuitori.

Deşi pentru turişti oraşul Nădlac este doar un oraş de tranzit, el beneficiază de monumente istorice care merită a fi văzute iar parcul natural „Lunca Mureşului“ – un areal de o mare frumuseţe, te invită la plimbare şi visare.

Însă cea mai deosebită dezvoltare a cunoscut-o oraşul în ultimii patru ani, când au fost recuperate o serie de tradiţii şi au fost iniţiate manifestări noi, la iniţiativa primarului Vasile Ciceac şi a echipei sale.

Suflătorii din Turn

Reluarea acestei tradiţii în anul 2004, după ce fusese oprită din 1989, a fost ca o restituire de suflet pentru nădlăcani.

Tradiţia „Suflătorii din turnul Bisericii Evanghelice slovace “ este – după mărturia primarului Nădlacului, Vasiler Ciceac – „unică în ţară şi probabil unică în Europa“ deoarece nu s-a mai auzit despre un asemenea sistem sonor de a marca trecerea timpului.

Suflarea din goarnă se face la fiecare sfert de oră dar sunetul goarnei şi cadenţa sunetelor este diferită. Astfel, orele întregi – ora 1, ora 2, ora 3... etc. – sunt indicate prin suflarea cu goarna cu sunet mai gros:  atâtea sunete  câte ore indică ceasul !

Dimineaţa acest lucru se face doar de la ora 5. Cifrele – care reprezintă orele – suflate sunt de la 1 la 12. De la miezul zilei numărul suflărilor se reiau de la 1 – aceasta fiind ora 13, până la ora 10, adică 22 când suflările încetează pentru a respecta somnul de noapte al localnicilor.

Sferturile de oră sunt marcate cu o goarnă cu sunet subţire, astfel: ora H şi un sfert o singură suflătură subţire, jumătăţile de oră cu 2 suflături subţiri iar trei-sfeturile de oră  cu 3 suflături subţiri. Un sistem ingenios - în simplitatea lui - de a indica, celor ce nu au un ceas la îndemână ori sunt în împrejurimi, la câmp, momentele zilei.

Evident, acum - dacă e să ne referim la aflarea orei exacte,  sistemul e desuet. Dar tradiţia suflătorilor mai are un substrat la fel de pragmatic: de sus, de la înălţimea turnului Bisericii Evanghelice, suflătorul „de serviciu“  putea lesne observa, la intervale regulate de timp, orice mişcare „suspectă“ în localitate precum şi eventuala apariţie a unui incendiu, pentru intervenţia promptă a pompierilor şi salvarea bunurilor ori chiar a vieţii celor aflaţi la necaz.

Ar mai fi de adăugat faptul că persoanele care veghează în Turn lucrează în ture şi sunt plătite de Primărie.

Specialităţi culinare locale, în... festival

În această lună, pe data de 21, la Nădlac va avea loc  „Festivalul artei culinare nădlăcane“ – aflat la a patra ediţie şi derulat, evident, la iniţiativa fostului şi... actualului primar al Nădlacului, Vasile Ciceac.

Alături de obiceiurile pe care nădlăcanii oricum le respectă, un îndemn a fost şi sprijinul primit dinafară. Este vorba de iniţierea unei acţiuni comune cu administraţia localităţii Totkomlos, din Ungaria. Astfel, proiectul PHARE CBC 2005 „Complementaritatea modelelor culturale ale Europei Unite” işi propune să promoveze acele reţete gastronomice care se mai păstrează încă în cele două comunităţi, respectiv Nădlac şi Totkomloş, din cele mai îndepartate timpuri.

Ele nu sunt spectaculoase ca rafinament culinar pentru că au aparţinut în mare parte bucătăriei ţărăneşti atât româneşti, maghiare dar şi slovace. Avem în vedere faptul că la începutul sec. XVIII slovacii s-au asezat la Totkomloş de unde în 1803 au venit la Nădlac şi au adus cu ei şi tradiţia şi obiceiurile proprii. Astfel, astăzi putem vorbi despre tradiţie gastronomică proprie fiecărei comunităţi etnice, dar şi despre interferenţele şi influenţele lor reciproce, având în vedere convieţuirea comună, de sute de ani a celor trei etnii.

 Prin reţetarul gastronomic realizat se doreşte aşadar să se transmită generaţiei tinere aceste vechi şi frumoase tradiţii şi sub forma scrisă, nu doar din dorinţa de a le redescoperi, ci  cu credinţă că ele işi vor face loc în tradiţia şi obiceiurile contemporane, ca valori autentice care definesc şi în acelaşi timp care particularizează ca etnie, comunitate  şi spaţiu geografic în cultura tradiţională a Europei Unite.

Mai jos pot fi consultate reţetele unor cunoscute preparate culinare locale.

Herovke

Cantităţile necesare sunt: 3-4 ouă, făină câtă cuprinde, puţină ţuică sau oţet. Din ouă şi făină frămantăm un aluat moale, adaugăm puţină ţuică sau oţet pentru a fi mai afânate. Amestecăm aluatul şi îl întindem la o grosime de 2 mm. Cu pintenul din fier  cu zimţi le tăiem în fâşii de 3 cm lăţime şi 15-20 cm lungime. Se impletesc în forme neregulate şi se prăjesc în untură încinsă. Se presară cu zahăr pudră. Se servesc atât calde cât şi reci.

Aceste preparate se făceau cu ocazia vizitării lăuzei şi a noului născut de către rude, prieteni sau vecini. Şi astăzi, multe familii păstrează această tradiţie.

Brdovce

Este un aluat uscat folosit la supele de carne. Coca este la fel cu cea de tăiţei numai că se taie în romburi mărunte, care bucată cu bucată se înfăşoară pe un beţişor special şi se rulează pe o planşetă specială cu zimţi. Şi astăzi, chiar dacă nunţile au pierdut o parte din tradiţii, la masa de prânz supa de găină este cu  brdovce.

Salamul de Nădlac

Produs tradiţional, din carne de porc, usturoi, piper, boia de ardei dulce şi iute, chimen.

Cârnaţii se prepară în fiecare gospodărie, chiar dacă nu este omologat, este un brend al localităţii.

Sursa: Glasul Aradului