Ştrandul Neptun- gunoaiele dintre bălării
16.06.2008 ⋅ 0 comentarii
Visul cu bazine renovate şi plajă cu nisip din incinta Ştrandului Neptun din Arad, pare să se concretizeze din ce în ce mai greu. În schimb, gunoaiele care stau „ascunse“ între bălăriile de pe malul Mureşului, demonstrează încă o dată nesimţirea şi indiferenţa românului.
Pe principiul după noi potopul, arădenii şi turiştii pentru care ştrandul reprezintă o a doua casă au început deja invadarea boscheţilor cu zeci de gunoaie, ascunse ochiului sensibil. Nimic nou, se poate spune, având în vedere lipsa informaţiei şi a civilizaţiei în care arădenii „se bălăcesc“. Deşi ştrandul începe să capete o formă bine definită, chiar dacă mai este mult până vom putea beneficia de toate facilităţile pe care ni le va putea oferi, „bizonul roman“ cu ochelari de soare pe cap noaptea a învăţat că e mai uşor după o râgâitură zdravănă, să arunci sticla de bere în tufişuri, că nu o vede nimeni. La fel se întâmplă cu orice deşeu, care în viziunea lui este nefolositor. „Sunt grămezi întregi de gunoaie ascunse printre tufişuri. E mai uşor să arunci resturile decât să le duci la un coş de gunoi din apropiere. E mai cool. Oamenii trebuie să înţeleagă că natura nu este coşul nostru de gunoi”, ne spune un comerciant de la o terasă din incinta ştrandului.
Problema în schimb stă în faptul că mulţi cumpără din afara ştrandului sticle de bere şi alcool, pentru că unele terase, cluburi sau baruri percep preţuri mult prea mari. Astfel că pet-urile, ambalajele şi paharele de plastic, nu-şi găsesc locul printre coşurile de gunoaie puţine şi ele la număr, fiind redate în schimb naturii. Amenzi nu se prea dau pentru că nimeni nu ştie şi nu vede nimic. Nu rămâne nimic de făcut decât să apelăm la bunul simţ al românului, bun simţ care oricum s-a pierdut pe parcursul timpului, transformându-se în teribilism pentru unii şi în lanţuri de aur, haine şi maşini de fiţe pentru alţii. Astfel că natura, aşa cum e ea, nu rămâne decât un moft lipsit de importanţă.
Suntem departe de orice urmă de civilizaţie, iar ea, civilizaţia, nici nu vrea să audă de noi.
Sursa: Glasul Aradului
Autor: Adrian Todor ⋅