· Consideră dr. Titus Ududec - preşedinte al Colegiului Medicilor Arad

Având în vedere rapiditatea cu care s-au răspândit în ultima perioadă acuzele de malpraxis împotriva anumitor medici, l-am invitat la o discuţie pe dr, Titus-Mircea Ududec, preşedintele Colegiului Medicilor din Arad. Evident, discuţia a fost purtată pe tema comportamentului medicilor arădeni, rivalităţii dintre aceştia şi colegii lor din alte centre universitare, dar şi despre încrederea oarbă pe care acesta o manifestă faţă de competenţa medicilor arădeni.

– Cum aţi ajuns să fiţi preşedintele Colegiului Medicilor din Arad, dumneavoastră fiind medic generalist?

– Prin votul colegilor mei. O dată la patru ani; se organizează alegeri la Colegiul Medicilor pentru conducerea acestuia, care reprezintă consiliul Colegiului din Arad, unde avem peste 1.000 de membri. Iar ulterior, din Consiliu se alege preşedintele, trei vicepreşedinţi şi un secretar executiv. În anul 2003 am fost ales preşedinte, iar în 2007 am fost reales.

– De când sunteţi dumneavoastră preşedinte al Colegiului Medicilor, câte cazuri de malpraxis au fost anchetate?

– Cazurile de malpraxis sunt anchetate de către comisia de Malpraxis de pe lângă Autoritatea de Sănătate Publică. Colegiul medicilor are, pe lângă colegiul propriu-zis, şi Comisia de Disciplină, care a fost înfiinţată printr-o lege specială, care judecă cazurile de abateri profesionale ale medicilor. Noi primim din partea pacientului sau aparţinătorului acestuia, plângerea la adresa unui medic care a avut, să spunem, o abatere disciplinară. În urma analizei acestei plângeri, noi o înaintăm Comisiei de Disciplină care o analizează şi o judecă, fără a fi implicat restul Colegiului Medicilor.

– Dar atunci, ce cazuri anchetează Colegiul medicilor? Cazurile în care un medic este acuzat de luare de mită?

– Partea de luare de mită, nu este o abatere disciplinară, cât este o faptă penală, care ţine de justiţie. În momentul în care s-a dat un deznodământ anchetei, trebuie să ni se comunice şi nouă, deoarece există o prevedere legală prin care Parchetul, în momentul în care anchetează un medic, pentru o faptă, în mod normal trebuie să ne înştiinţeze şi pe noi şi despre faptul că este anchetat, dar şi de soluţia pe care o dă în cazul respectiv.

– De ce credeţi că în ultima perioadă s-au înmulţit plângerile împotriva unor medici, care sunt astfel acuzaţi de erori profesionale în activitatea lor medicală?

– Da e adevărat, a intervenit şi situaţia în care se depun plângeri chiar şi în cazul în care fapta este minoră şi nu are o legătură neapărat cu actul medical. Înainte nu se depuneau plângeri, deoarece nu se cunoşteau instituţiile unde se pot depune plângeri spre deosebire de momentul de faţă. În prezent însă, mediatizarea cazurilor este mai intensă.

– Dar se poate ca uneori o persoană să nu depună plângere împotriva unui medic sau asistente medicale de frica de a nu fi în postura de a apela din nou de serviciile aceluiaşi medic, şi pacientul să fie tratat necorespunzător?

– Această teamă nu văd de ce ar exista, pentru că, în mod normal, omul are dreptul să fie tratat chiar dacă a reclamat un medic. Acest lucru nu înseamnă că dacă persoana va ajunge în aceaşi instituţie, acelaşi medic sau altul se va răzbuna pe el.

– Credeţi că gradul de cultură sau mediul în care trăieşte un om îl influenţează să fie mai deschis posibilităţii de a formula o plângere împotriva unui angajat al sistemului sanitar?

– Avem şi situaţia întâlnită deja în care gradul de cultură nu era în măsură să formuleze plângerea încât aceasta să fie şi pertinentă şi luată în seamă, iar în astfel de situaţii se adresează unui avocat care, dacă este angajat ştie cum să formuleze şi o depune în numele persoanei respective. Deci, nu cred că este un impediment nici asta.

– Credeţi dumneavostră că aceste plângeri s-au înmulţit deoarece cursurile universitare nu ar mai fi atât de serioase, şi mulţi studenţi se bazează pe sprijinul financiar al părinţilor, şi nu studiază cum ar trebui medicina?

– Sincer, cred că acei oameni se elimină singuri din sistemul medical în foarte scurt timp, pentru că nu cred că un pacient, dacă merge la un medic incompetent, va merge şi a doua oară în acelaşi loc. Cred că aceşti medici singuri se elimină şi aleg o altă cale de a lucra altceva, sau de a trece în altă ramură a medicinei, sau de a se reinstrui. Eu cred că medicii pe care îi avem, care funcţionează şi lucrează sunt competenţi.

– Dar care sunt problemele cu care se confruntă sistemul sanitar arădean?

– Există o lipsă de comunicare între colegii medici, pe de altă parte, există poate şi o oarecare rivalitate cu zonele învecinate, mă refer la Timişoara, Szeged, Cluj, şi aşa mai departe. Unii dintre pacienţi, fără să se adreseze medicului primar, se duc direct în alte centre universitare, unde poate sunt trataţi la fel, mai bine sau mai rău.

– Dacă dumneavoastră aţi necesita efectuarera unei operaţii care să poată fi făcută în Arad, aţi avea încredere în medicii arădeni pentru a vă opera?

– Da. Aş avea încredere în medicii noştri şi m-aş opera. Sigur, dacă e vorba de o afecţiune care nu se poate opera în Arad, sau nu există experienţă, este o altă situaţie. Dacă este vorba de o operaţie care se face în mod uzual, de ce nu? Avem medici chirurgi buni.

– Rivalitatea există poate şi datorită comportamentului medicilor faţă de pacienţi, de modul în care un medic sau o asistentă medicală se adresează pacientului, care, de multe ori lasă de dorit. Se poate ca pacienţii să aleagă să meargă în altă parte din acest motiv?

– Cred că asta diferă de la om la om, odată şi de pregătirea profesională, şi pe de altă parte de educaţia şi cei şapte ani de acasă pe care îi are. Pacientul care a ales să apeleze la anumite servicii medicale este un om bolnav care deja are o problemă şi este timorat de problema pe care o are, şi dacă se mai şi vorbeşte cu el într-un mod nepotrivit, sigur că pacientul va deveni indignat şi va pleca din acel serviciu, va alege un alt serviciu. Aici, cred că se poate lucra la concurenţa aceasta cu alte centre universitare deoarece acolo poate că se vorbeşte mai frumos oamenilor dar nu li se face ceva mai bun decât li se face aici, iar acest lucru va determina ca şi personalul medical de la noi, ori să plece în altă parte şi să caute de lucru, ori să vorbească corespunzător cu pacientul.

Sursa: Glasul Aradului