La 55 de ani, face taximetrie cu un Volkswagen Golf IV albastru închis pe care şi l-a cumpărat în leasing. Îl cheamă Vasile Goldiş, însă numele nu i-a adus vreodată beneficii. Nu vrea să devină vedetă prin înrudirea cu marele academician şi om politic, însă povesteşte că tatăl său a fost verişor primar cu un verişor al lui Vasile Goldiş. Povestea de viaţă a taximetristului Vasile Goldiş scoate la iveală un om modest şi muncitor, care a lucrat pe brânci pentru fiecare realizare.

Muncă pentru bani

De taximetrie s-a apucat prin 1994, însă a trebuit să se lase după şase ani, când soţia i s-a îmbolnăvit. În 2004 a revenit în branşă şi s-a angajat, cu tot cu maşină, la o companie de taxi. În tinereţe a lucrat la Strungul şi la Tricoul Roşu, dar a plecat când salariul nu l-a mai mulţumit:„Toţi lucrăm pentru bani, asta-i realitatea. Am ştiut întotdeauna să îmi cer drepturile, iar când am considerat că nu mai sunt mulţumit, am căutat altceva”, explică el.

Fiul lui, Octavian, are 30 de ani şi lucrează la aceeaşi companie de taxi ca tatăl lui. Nu se prea întâlnesc, însă Vasile spune că aceasta e singura pasiune pe care fiul a moştenit-o de la el.

Fost campion naţional la canotaj

Marea pasiune rămâne pentru Vasile Goldiş înotul. S-a îndrăgostit de apă de când era copil, într-un moment în care alţii s-ar fi speriat: „Aveam vreo cinci, şase ani când m-am dus cu prietenii la scăldat în Mureş. Mama nu ştia nimic de noi şi era să mă înec atunci. Norocul meu cu Kiss baci, omul care ne trecea Mureşul cu compul în zona Port Arthur. El m-a scos din apă şi am fugit acasă, fără să zic nimic. Mama a aflat a doua zi de peripeţie şi am luat o bătaie zdravănă de la tata”, îşi aminteşte Vasile Goldiş. 

În 1969-1970 devenea campion naţional la canotaj. A făcut performanţă timp de nouă ani, la Clubul Voinţa şi a venit acasă cu multe premii. Acum, lumea   l-a uitat. Nu e supărat, dar îl amărăşte să vadă că nimeni nu mai sprijină financiar sportul în România.

Sursa: Glasul Aradului