Când m-a cunoscut, tocmai eram la apusul studenţiei în Timişoara când,  plictisit de Complex şi de tot, încercam a treia oară să mă spânzur cu o curea de-o grindă din localul ,,Amigo”, asistat de Piratu, care, mort de beat, îmi trăgea scaunul de sub picioare. Patroana, căreia i se spunea Blondăciunea, ţipa isteric să merg în altă parte să-mi fac felul, iar eu mă spărgeam de râs, cocoţat pe scaun. Spun m-a cunoscut pentru că eu nu mai vedeam nimic, după atâta trotinetă şi stingător, adică vodca Polar pe care o beam pe neveu în Amigo şi-o stingeam cu cantităţi industriale de bere.

După ani am revenit o perioadă prin Timişoara şi am reluat beţiile made in Roma, Pomuleţu, Creştinii ori Amigo, localuri fabuloase care acum sunt doar o legendă urbană. Atunci am cunoscut-o mai bine şi am rămas siderat de pasiunea sa pentru alcool şi literatură. Nu-mi venea să cred că există pe lumea asta o femeie care să fie capabilă să tragă droangă pe nară cot la cot cu Ralu zis Arbore Bărbos, Spumă ori Vlăduţ Gnomul, fratele-i de pahar şi pribegie prin excursii ori la concerte. Şi să nu o uit pe Maria, care era Gandalf. Ori pe Călimache, trolul! Îşi înfiinţase Legiunea Antipizdoi şi se autointitulase Legionella, un alt nume pe care îl purta cu mândrie pe lângă Sis, acronimul  Sisterului marilor beţivani.

Trăind într-o lume dominată de rock şi cărţile lui Tolkien şi-a botezat toţi prietenii după personajele din epopeea marelui scriitor. De altfel şi lucrarea de licenţă a făcut-o după ,,Stăpânul Inelelor”. Eu eram Marele Beţivan, un personaj despre care Tolkien avea să scrie atunci când s-o întoarce de pe lumea cealaltă. Acum este  departe de  locurile studenţiei şi îmi scrie că se află-n Mordor, iar depărtarea de Complex şi  prietenii de acolo au transformat-o din Boromir, în orc. Adevărul este că toţi am devenit nişte orci care sălăşluiesc în Mordor odată cu trecerea timpului. Dar asta e.

Acum ea lucrează-n Mordor, iar pavă-za-i faţă de toate relele lumeşti este droanga producţie Scandic. Când apare prin Timişoara se lasă atât de rău, că-şi leagă din precauţie telefonul de braţ, ca să nu-l piardă. Aşa poate vorbi şi bea în acelaşi timp, lucru de care este foarte mândră. Iar atunci reînvie într-un Complex Studenţesc dominat de legea banului şi a interesului, alături de Spumă, Ceauşescu, Rotilă ori proaspăt eliberatul Ciuri, vremurile de altă dată...

La mulţi ani, SIS. Eşti singura femeie pe care o respect. Cu toate că tu susţii sus şi tare că nu eşti femeie, nici bărbat, eşti SIS şi atâta tot. Şi... da ce mai contează. Ne vedem în Vamă! HaAatz!!!

Sursa: Glasul Aradului