Pe strada Mucius Scaevola îşi duce existenţa un... stâlp. Neglijat de lumea trecătoare şi abandonat într-un colţ de stradă, singurii care îi dau atenţie sunt boscheţii care-l înnăbuşă.

Soarele, ploaia, vântul, dar mai ales timpul îl mai necăjesc câteodată. Totuşi, mai rezistă încă. Ar fi păcat să moară în anonimatul în care a trăit până acum. Ar fi trist pentru noi. Şi ruşinos, de asemenea. La vârsta sa, de un secol, ar trebui să se odihnească într-un muzeu. Din păcate se va putea alătura altor lucruri de valoare pe care le-am neglijat de-a lungul timpului. Avem deja obişnuinţa necesară de a distruge ceea ce e frumos.

Stâlpul este o relicvă a fostelor reţele electrice ce au apărut în jurul anilor 1900-1906 în Arad. Trăinicia sa demonstrează calitatea deosebită a modului în care a fost realizat. Încă se mai pot vedea în partea superioară, porţelanuri originale de acum o sută de ani. Preşedintele Pro Urbe Arad, ing. Bujor Buda şi unul dintre ultimii luptători ai oraşului nostru pentru valorile sale deosebite, ne spune: „Acest stâlp a scăpat ca prin minune de zelul de demolator al lui Ceuşescu, dar şi de spiritul întreprinzător al noilor vânători de metri pătraţi“. Pericolul ca acesta să dispară însă este tot mai iminent. „Ar trebui să-l salvăm de poftele nesăţioase al pescuitorilor de fier vechi. Să-l punem să se odihnească într-un muzeu care să confirme momente de vârf  din istoria Aradului“, încheie preşedintele Pro Urbe.

Sursa: Glasul Aradului