Un sătuc mic, rupt de lume, dar cu o istorie vastă. Acestea sunt doar câteva cuvinte în care se poate descrie localitatea Zimbru, situată la 10 kilometri de comuna aparţinătoare, Gurahonţ. Atestat documentar din anul 1633, satul locuit de doar 400 de suflete, este aşezat într-o mică şi frumoasă depresiune. În hotarul localităţii se găsesc mai multe obiective deosebit de importante. Unul dintre acestea este cuptorul de topit minereu de fier, aşa-numitul „Jumelt”, situat la nord de comună, lângă cabana forestieră, pe marginea drumului care duce spre cătunul Brusturescu.

Minereul de fier – sursă de venit a localnicilor

Păstrat în părţile esenţiale până azi, cuptorul a fost ridicat în urmă cu aproape două secole. Cercetătorii spun că, pe atunci, localitatea, aflată sub imperiul austo-ungar, cunoştea o dezoltare economică extraordinară. Construcţia cuptorului, ingenioasă pentru acea vreme, din piatră şi în unele părţi din cărămizi şi plăci de fontă, a fost plasată în apropierea râului care străbate localitatea. Apa acestuia era folosită pentru răcirea imediată a fierului prelucrat. Minereul se administra prin partea superioară a construcţiei, iar produsul avea scurgere prin orificiile laterale. Combustibilul folosit pentru încălzirea cuptorului provenea din lemnele pădurilor din jur, iar minereul de fier din minele locale, mai exact din zona Ponoraş, aflată la 10 kilometri de Zimbru, în Munţii Codru Moma. Transportul se făcea cu căruţe trase de boi.

Bătrânii din sat spun că, pe acea vreme minereul de fier era una din sursele de venit ale localnicilor, având în vedere că suprafeţele de pământ pe care le puteau folosi pentru a practica agricultura erau destul de restrânse. 

Primăria – mai puţin preocupată de „conservarea istoriei”

Odată cu trecerea timpului, printre puţinii care au reuşit să păstreze vie istoria satului din moşi-strămoşi, este Alexa Şandru, fost învăţător şi profesor, actualmente pensionar. Domnia sa povesteşte, cu multă pasiune, despre legendele de prin partea locului, dar şi despre cuptorul „Jumelt”. „Cuptorul a fost ridicat prin anii 1600. Pe atunci era foarte mult minereu de fier în Munţii Codru Moma. Oamenii din sat lucrau la extragerea acestuia din mine, după care era dus aici la acest cuptor pentru a fi topit. Era transformat în nişte lingouri din fier, din care se construiau tot felul de unelte de care avea nevoie sătenii. Mai demult acest sat era foarte dezvoltat. Erau câteva fabrici aici, printre care şi de prelucrare a lemnului...”, ne povesteşte Alexa Şandru.

Şi pentru că, din păcate, cuptorul a fost deteriorat parţial din cauză că nimeni nu s-a mai preocupat ca acesta să fie îngrijit, primarul Gurahonţului, Ioan Florea, ne-a spus că va pregăti un proiect pentru conservarea acestuia. „Avem intenţia să realizăm un proiect pentru conservarea cuptorului de la Zimbru. Am avut înainte de alegeri întâlniri cu nişte specialişti în acest sens. În perioada următoare o să încercăm să realizăm proiectul şi să-l punem în aplicare...”

Sursa: Glasul Aradului