Lizica Mihuţ, preşedintele (fost rector al) Universităţii „Aurel Vlaicu” pozează în persoană de maximă verticalitate morală, cu principii ferme care, crede dumneaei, îi conferă autoritatea de a emite judecăţi de valoare asupra oricui s-ar abătea de la normele moralei sau conduitei civilizate. Pentru a reliefa cât mai fidel profilul moral autentic al Lizicăi Mihuţ am ales un articol publicat cu ani în urmă în cotidianul „Adevărul” de Arad şi inclus ulterior într-un volum ce-i poartă semnătura. Pentru toţi arădenii care cunosc poziţiile publice exprimate în ultima perioadă în nenumărate rânduri de Lizica Mihuţ pe seama Universităţii de Vest „Vasile Goldiş” şi a rectorului acesteia, reluarea mai vechilor sale opinii referitoare la instituţia în cauză şi conducătorul ei este cât se poate de relevantă, pentru a sublinia adevărata calitate umană a semnatarei. În paranteză fie spus, la vremea respectivă, Lizica Mihuţ preda şi la universitatea privată, deci osanalele aduse domnului Aurel Ardelean pot fi privite şi ca o umilă „periere” a şefului…

Prof. univ. dr. Aurel Ardelean,

Rectorul Universităţii „Vasile Goldiş”

Fără îndoială, cel mai mediatizat profesor arădean este domnul Aurel Ardelean! Oricât s-ar vorbi despre personalitatea sa ştiinţifică, despre contribuţia-i covârşitoare la impunerea învăţământului universitar privat în Arad şi în România, ar fi insuficient. Pentru că insuficiente sunt cuvintele şi atât de sărace spre a sublinia meritele unui OM care a crezut cu frenezie în ideea de învăţământ superior la Arad. Mă gândesc câte ar fi realizat domnul Aurel Ardelean la cârma învăţământului academic de stat! Pentru că domnul Aurel Ardelean are rara calitate de a-şi propune căi nebătătorite. Şi de a lupta cu o dăruire exem-plară întru împlinire! Să recunoaştem că mulţi, poate, foarte mulţi arădeni nu credeau în izbânda domnului Aurel Ardelean. Să recunoaştem că sunt astăzi dascăli care îi minimalizează realizările… Desigur, domnul conf. univ. dr. Aurel Ardelean a fost sprijinit de Prefectură, Primărie şi de parlamentarii arădeni. A ştiut să polarizeze interesul oficialităţilor dincolo de culoarea lor politică. A ştiut, ca nimeni altul, să aibă alături Puterea şi Opoziţia. A înţeles că trebuie să învingă inerţia şi neîncrederea semenilor, aroganţa şi invidia confraţilor prin CONSECVENŢĂ! Prin obstinaţia de a „arde” pentru o idee! Când doream să discutăm în urmă cu câteva luni, în biroul de la Rectorat, se afla un medic care îi înregistra pulsul. Vom putea şti şi noi, arădenii, vreodată, câte nopţi de nesomn, câte semne de întrebare, câte uşi trân-tite în faţă la Bucureşti şi, apoi redeschise, numai dânsul ştie cum, câte drumuri străbătute pentru aprobări la numeroa-se „Comitete” şi „Comiţii”, câte renunţări, în toţi aceşti ani de fiinţare a învă-ţământului superior particular la Arad!

Desigur, la Facultatea de Drept, la Facultatea de Marketing, la Facultatea de Medicină s-au aflat şi se află mulţi oameni valoroşi. Dar fermentul, elementul catalizator se numeşte Aurel Ardelean!

Când susţinea doctoratul în anul 1980 şi când primea premiul Academiei Române „Emanoil Teodorescu” pentru lucrarea „Flora şi vegetaţia Munţilor Zărand”, în anul 1982, când publica intens la reviste de specialitate şi elabora cărţi (peste 20!), domnul Aurel Ardelean, poate, nu gândea că va ajunge mentor al învăţământului universitar arădean!

Îl urmăresc, acum, vorbindu-mi despre proiecte imediate şi de perspectivă: înfiinţarea unui Centru medical de investigaţii chimice (care să cuprindă analize de laborator, investigaţii ale sistemului nervos şi de medicină nucleară), Lansarea proiectului Cercetarea ştiinţifică studenţească care (n.r.-cam mult pentru o conducătoare de doctorat în gramatică!) să faciliteze accesul la informaţie şi documentare a studenţilor merituoşi şi cu disponibilităţi spre cercetare; organizarea Congresului Internaţional „QUO VADIS CURRICULUM”, sub egida Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii; realizarea Campusului universitar şi în perspectivă, unificarea învăţământului de stat şi privat pentru ca Aradul să devină, ceea ce merită, un important centru universitar cu o personalitate academică distinctă.

Fiecare dintre aceste uriaşe proiecte presupune o nouă bătălie. O bătălie cu cei ce spun NU. Şi o bătălie cu cei ce spun DA dar în „subtext” se arată a fi denigratori de profesie! O bătălie pentru ARAD! Iată de ce, propun oficialităţilor arădene iniţierea şi decernarea titlului „Cetăţean de onoare al Aradului”. Un înalt titlu onorific încărcat de profunde semnificaţii. Pe când, deci, domnul Aurel Ardelean, „Cetăţean de onoare al Aradului”?

(Ziarul „Adevărul” nr. 1712, 19 februarie 1996, cartea „Itinerarii spirituale arădene”, autor Lizica Mihuţ, Editura Multimedia, 1997, pag. 177-178).

Sursa: Glasul Aradului