Astăzi va avea loc o nouă şedinţă a Senatului Universităţii „Aurel Vlaicu”. De această dată, lucrurile sunt clare: preşedinta Lizica Mihuţ a anunţat încă din convocator că vizat este în mod direct rectorul instituţiei, Eugen Rovenţa. Acuzat în stil comunist de verzi şi uscate, Rovenţa riscă să fie schimbat din funcţie pentru simplul motiv că a dorit impunerea legilor României peste legile interne ale universităţii de stat, dictate conclavului academic de preşedintă. Însă se pare că şedinţa de astăzi va avea şi alt scop: acela de a găsi subterfugiul prin care Lizica Mihuţ să poată ocupa din nou funcţia de rector, la care nu mai avea dreptul la finalul mandatului trecut.

Lizica Mihuţ, preşedinta ce râvneşte la rectorat

Legea Învăţământului prevede fără nici un echivoc faptul că o persoană nu poate ocupa mai mult de două mandate consecutive funcţia de rector al unei universităţi de stat. Apariţia legii a stârnit, la vremea respectivă, o adevărată furtună printre rectorii din ţară care se apropiau de încheierea celui de al doilea mandat, printre care s-a aflat şi Lizica Mihuţ. Prima soluţie găsită a fost aceea de înfiinţare a postului de preşedinte de Universitate, cel care a dat tonul fiind Andrei Marga, fost rector al Universităţii Babeş Bolyai din Cluj şi fost ministru al Educaţiei. Preşedinţi au apărut şi la alte universităţi, ideea fiind de a cumula în noua funcţie cât mai multe din atributele rectorului în timp ce noul rector ales devenea o simplă marionetă. Modelul a fost aplicat întocmai şi la Arad. Nu mai insistăm asupra modului în care a fost încropită Carta UAV, pentru că în aceste pagini s-a explicat pe larg cum şi ce legi au fost încălcate. Ideea este că Lizica Mihuţ a devenit preşedinte iar Eugen Rovenţa, profesorul venit din Canada, a fost ales rector.

Problemele au apărut însă   atunci când Rovenţa a refuzat să mai fie doar un rector de mucava şi şi-a revendicat atributele conferite de lege, printre care principala a fost cea de ordonator de credite, acordată de Minister prin ordinul de confirmare în funcţia de rector. În faţa acestui pericol, Lizica Mihuţ a reacţionat: a convocat Senatul, la început pentru a-şi recupera dreptul de a dispune de banii universităţii (în fapt, bani publici) apoi, pentru şedinţa de astăzi, pentru a scăpa de incomodul Eugen Rovenţa. Însă, probabil, în mintea sa a încolţit alt plan: acela de a se reactiva ca şi rector.

Lizica Mihuţ, al treilea mandat neconsecutiv

După ce a constatat că funcţia de preşedinte presupune riscuri, cel mai mare fiind acela de a nu mai putea dispune discreţionar de fondurile UAV, Lizica Mihuţ a trecut la calcule şi studierea legii. Surpriza a venit atunci când a observat că după interimatul Rovenţa, ar putea ocupa din nou ea funcţia de rector deoarece nu ar mai fi fost vorba de un al treilea mandat succesiv. Astăzi, această intenţie ar putea fi pusă în practică, bineînţeles dacă membrii Senatului vor fi atât de naivi încât să se implice într-un asemenea scenariu diabolic.

Inutil să mai completăm că o astfel de abordare ridică destule semne de întrebare. Primul este cel legat de seriozitatea Lizicăi Mihuţ: când a avut dreptate, atunci când a susţinut că funcţia de preşedinte este cea mai potrivită pentru experienţa ei, inclusiv prin celebrul articol din Cartă care îi acordă dreptul de a deveni ordonator de credite sau acum, când, dorind să redevină rector, recunoaşte implicit slăbiciunile funcţiei de preşedinte? Ceea ce, în subsidiar, ar demonstra că în tot acest conflict ea era de fapt convinsă că rectorul, adică Eugen Rovenţa, era cel în drept să conducă Universitatea. Dar, aici apare şi aspectul vârstei: în timpul mandatului, Lizica Mihuţ va împlini vârsta de pensionare, deci, conform unei directive ministeriale, nu ar putea fi aleasă în funcţia de rector. Mai rămân, bineînţeles, considerentele procedurale care pot transforma orice decizie a Senatului de astăzi pe această temă într-una nulă de drept.

Rectorul Eugen Rovenţa nu va participa la şedinţa de Senat, deoarece a suferit un puseu de tensiune arterială în urma tracasărilor şi presiunilor la care a fost supus şi a intrat în concediu medical. Ceea ce, tot procedural, ridică deja o barieră în faţa tentativei de demitere a sa, care nu poate avea loc în lipsă.

Cât despre membrii Senatului, aceştia au şansa ca măcar acum să demonstreze că sunt adevăraţi oameni de caracter şi nu doar simple marionete în jocurile de culise ale Lizicăi Mihuţ.

Sursa: Glasul Aradului