Libertate, inspiraţie şi talent. Culori multe, amestecate în idei pe care unii nu le pot înţelege. Un contrast între ce era ieri şi ce este astăzi. În ultimii ani, multe dintre zidurile clădirilor din judeţul nostru, au început să vorbească, într-o formă sau alta.

Dacă până acum câţiva ani singura forma de graffiti erau obişnuitele însemne ale companiei de gaz răspândite pe ici şi colo, acum există diferite feluri de graffiti pe zidurile Aradului. Tinerii deveniţi talentaţi într-o oarecare măsură la pictură nu ezită să-şi pună în valoare talentul, exersând pe zidurile clădirilor din oraş. Astfel, sunt „împodobite” cu o mulţime de desene decorative şi mesaje mai mult sau mai puţin reprezentative, făcute de tineri, din lipsă de ocupaţie sau din aderarea la o cultură care se vrea acceptată în totalitate. Semnele grafice şi inscripţiile obscene îi irită pe cei mai mulţi dintre arădeni, în timp ce alţii sunt indulgenţi ori rămân nepăsători.

Pro sau contra?

Stricăciunile şi aspectul neplăcut cauzate de desenele făcute la voia întâmplării pe pereţii zidurilor din centrul Aradului, oferă zonelor „împodobite”, o imagine de ghetou. Acest lucru îi nemulţumeşte pe locatarii zonelor respective, care sunt deosebit de revoltaţi şi împotriva acestui hobby. Voichiţa Păştean, locatara unul imobil din „buricul” Aradului este dezamăgită de faptul că inclusiv în zona centrală, clădirile sunt împopoţonate de caricaturi şi desene care transmit mesaje needucative. „Nu e deloc frumos. Tinerii nu mai ştiu cum să facă să se arate mai rebeli”. Unii locatari chiar stau cu ochii în patru şi îi urmăresc pe cei care desenează pereţii blocurilor. „Desenele sunt făcute noaptea de copii, când cred că nu-i vede nimeni. Folosesc carioci şi fel şi fel de spray-uri colorante. Măcar de-ar face arte sau ceva care să-ţi fure ochii, dar problema e că desenează numai prostii”, spune Marius  Boantă, locatarul unui bloc din centrul Aradului.

În schimb, adepţii acestei arte sunt de altă părere şi consideră că o mentalitate schimbată ar putea vedea altfel lucrurile. „Am prieteni mulţi care fac asta şi îmi place. I-am întâlnit în cartier sau la Statuie, locul de întâlnire al skater-ilor, în parcul de la primărie. Mă dau şi cu skate-ul. Mi-au placut chestiile astea urbane. Mama nu mă lasă să fac graffiti. Mă ascund de ea. Cu skate-ul mă lasă. În schimb, tata nu îmi spune nimic“, spune un elev de clasa a noua.

Chiar dacă abia au ajuns în anii adolescenţei, grafferii au o viziune foarte clară asupra a ceea ce s-a întâmplat în trecut. Un altul spune că ei reprezintă viitorul Aradului de ieri. Ei ţin în mână tot ceea ce era de preţ ieri, transformă, ajung la forma finală, se exprimă şi se afirmă prin desene şi  creează o artă a străzilor.

Sursa: Glasul Aradului