Aradul e un oraş complex... de acest lucru ne-am convins deja. Plin de utilităţi, centre comerciale şi localuri de fiţe, nu stă prost nici la capitolul muzee. Dacă ne vine, dintr-o dată, cheful să vizităm galerii, avem de unde alege. Categoriile, din fericire, sunt vaste. Din ce motiv? Pentru că se încăpăţânează să reziste în paralel cu lumea modernă, ştrandul  (o adevărată concurenţă, mai ales în această perioadă) şi criza de artişti adevăraţi...

În periplul meu pe „marea muzeelor”, m-a şocat un lucru, pozitiv, ce-i drept. Deşi „clientela” e destul de limitată (lucru ce demonstrează că arta nu e îndeajuns de răsplătită), oamenii care lucrează în domeniu încearcă, pe cât pot, să recidiveze muzeul, care pare să-şi dea obştescul sfârşit. Minunata lume a istoriei, ştiinţelor naturii sau pur şi simplu a obiectelor de uz popular, pare să fie tot mai dată la o parte şi lăsată în uitare, în mare parte din vina noastră.

Turişti puţini

În acest ritm cotidian al zilei, nu mai avem timp să ne relaxăm la un muzeu, ci mai degrabă la un centru comercial. Preferăm să ne ducem copiii la un cinematograf decât să-i învăţăm puţină istorie, prin exemple concrete. De asemenea, e vina noastră şi că investim atât de puţin în ramura turismului. Prea puţin ne pasă cum „împachetăm” imaginea ţării în care trăim în faţa turiştilor. Turşti care... din mai orice lucru nesemnficativ, îl transformă în emblema ţării lor.

Am înţeles... strategia de marketing lipseşte cu desăvârşire. Aşa că ce le prezentăm noi străinilor, dacă nici noi nu ştim ce avem. De exemplu, nici eu nu aveam vreun habar, cât de mic, despre ce expoziţie are ca punct de ieşire muzeul din incinta Palatului Cultural. Ba, unde mai pun şi faptul că mulţi nu au ştiut unde se află Complexul Muzeal din Arad. Ignoranţă sau indiferenţă... cum să o denumesc?

Interes scăzut

Pregătită să aflu că nu prea există vizitatori, am rămas totuşi impresionată atunci când am remarcat un lucru: elevii şi studenţii încă mai sunt interesaţi de aceste colţişoare unde se păstrează trecutul... şi nu numai. Până şi pensionarii, în lipsa lor de ocupaţie, mai trec, arareori, pragul unui muzeu, indiferent de ce expoziţie prezintă. Pentru a încuraja asemenea acţiuni, s-a hotărât eliberarea de gratuităţi şi reduceri pentru tineri şi pensionari... tocmai pentru a-şi rupe un leu din buzunar pentru dezvoltarea turismului din România. Până la urmă, muzeul în sine e considerat un segment din marea ramură a turismului.

„Suntem conştienţi de situaţia în care ne aflăm. Cu toate acestea, căutăm idei şi posibilităţi să reîmprospătăm lumea artei. Am avut o expunere cu specific, cel al Războiului Rece, la Muzeul de Artă, în care şi-a manifestat interesul un grup din cel mai divers. Mai avem şi expoziţii temporare dar cel mai des căutăm să ieşim în public, prin acele festivaluri de muzică veche sau «Noaptea Muzeelor», prin care atragem vizitatori. Numărul lor creşte de la an la an, datorită acţiunilor pe care le întreprindem”, am aflat de la Adelina Stoenescu, muzeograf în cadrul Complexului Muzeal din Arad. De asemenea, am mai descoperit şi faptul că cele mai vizitate domenii sunt cele de arheologie şi istorie.

Turnul de Apă, deja emblemă

Situaţia se prezintă cam în aceeaşi termeni şi la alt muzeu inedit din Arad: prea puţini vizitatori arădeni, turişti şi mai puţini, concurenţă mare. Deşi e o clădire cu caracter tehnic, Turnul de Apă serveşte, de mulţi ani, drept aşezământ de cultură. Gândită astfel, la primul nivel este găzduită, de regulă, o expoziţie de pictură al unui tânăr arădean, după care urmează galeriile de artă cu colecţia Turnului de Apă şi obiecte din istoricul apei şi al pompierilor.

Curioasă să văd expoziţia, am mers în turn. Cea mai plăcută senzaţie a fost cea când am urcat scările şi am auzit cum trozneşte lemnul vechi sub picioare. Mirosul de istorie îmbracă fiecare încăpere în parte iar exponatele îmi provoacă fiori, gândindu-mă că ce văd eu acum a fost folosit de românii din altă generaţie.

„Avem, în general, turişti din altă ţară, care vin mereu însoţiţi de către un arădean. Când ei doresc ceva mai deosebit, găsesc aici expoziţii de care nu au mai avut parte. De regulă, cei interesaţi sunt americani, spanioli şi îndeosebi nemţi. Acum însă e un sezon mai slab, pentru că ştrandul reprezintă o concurenţă demnă de luat în considerare”, spune Horia Truţă, director al „muzeului de apă”.

***

Prin urmare, turismul e a cincea roată de la căruţă. România e aşezată pe toate formele de relief... dar cine le bagă în seamă? Aradul are adevărate bijuterii turistice, cum ar fi cetăţile sau staţiunea de la Moneasa. Nu se insistă prea mult asupra lor. Şi noi avem pretenţia ca muzeele să mai aibă vreo însemnătate? Încă nu suntem nemţi, spanioli sau americani (la ei atât muzeele cât şi turismul au o mare importanţă). Dureros... dar adevărat!

Sursa: Glasul Aradului