Învăţate altădată direct de la părinţi ori de la fraţii şi prietenii mai mari, la aşa-numitele „hore“ ori „jocuri“ organizate duminica şi de sărbători, ca să nu mai vorbim de nunţi, dansurile populare au ajuns să fie învăţate acum cu instructori, în acţiuni organizate doar în acest scop.

Din nefericire, atât de valorosul nostru folclor a trecut printr-o perioadă neagră tocmai atunci când s-a crezut că va înflori: adică după 1989. Generaţii întregi de tineri, ţinuţi artificial de regimul trecut în frâul necunoaşterii altor locuri şi culturi din afara graniţelor, au crezut că tot ce e „occidental“ e mult mai valoros şi mai bun decât ce e de la noi.

Reîntoarcerea din „bejenie“

A fost nevoie să se treacă prin multe etape nefaste, vreme de 18 ani, pentru ca încet-încet, prin comparaţie, să se înţeleagă ce comoară avem şi cât de mult am pierdut pentru că n-am ştiut la timp acest lucru. Şi câtă lume „occidentală“ mănâncă o pâine bună numai din furtul temelor muzicale de inspiraţie folclorică ce n-au stăpân şi care unora dintre noi „nu ne plac“ – vezi Doamne!

Sunt însă oameni care n-au încetat să spere – ba, chiar au fost convinşi, că lucrurile vor reveni în matca lor firească iar folclorul va fi din nou  preţuit de români la adevărata lui valoare. Ei au ştiut că acest lucru se va întâmpla abia după ce românii se vor întoarce din „bejenia“ occidentală autoimpusă, cu spinările cocoşate de căpşunile şi construcţiile spaniole, ori de slugărirea - pardon „menajul“ făcut în casele clasei mijlocii şi parveniţilor din Germania, Portugalia, Austria, Italia şi alte... democraţii avansate!

Cântece şi jocuri la... Nădlac

La Nădlac am întâlnit oameni care n-au încetat să spere, ba chiar au luat măsuri serioase ca dansurile populare să fie învăţate de cât mai mulţi tineri. Astfel, la Casa de Cultură din oraş au fost oraganizate, pe perioada verii cursuri de dansuri populare precum şi dansuri moderne.

După cum ne relata referentul Emil Mazuch, din cadrul Casei de Cultură Nădlac, cu sprijinul Centrului Cultural Judeţean s-au organizat cursuri care „cuprind lunile iulie – august şi la ele participă, de două ori pe săptămână, un număr de 60 de copii, de vârste diferite, cu două secţiuni: dansuri populare şi dansuri moderne. La dansuri populare îl au ca instructor pe valorosul maestru coregraf Viorel Nistor (care nu mai are nevoie de nici o prezentare – zicem noi) iar la dansuri moderne pe Maura Ianoş“.

Salutarul sprijin al edilului local dă roade

De fapt, dacă e să fim drepţi aici, la Nădlac, tradiţia este la mare valoare, iar cea a dansurilor populare se poate spune că e la ea acasă, prin suportul acordat de primărie. Primarul Vasile Ciceac a sprijinit tot ce ţine de tradiţie şi cultură locală de când a fost ales la conducerea oraşului.

De asemenea, lui i se datorează infiinţarea unor ansambluri de dansuri populare precum: Ansamblul de cântece şi dansuri populare româneşti – „Junii Nădlacului“,  Ansamblul de cântece şi dansuri germane şi reînfiinţarea Ansamblului de cântece şi dansuri a romilor. Prin Casa de Cultură a susţinut Ansamblul de cântece şi dansuri slovace care e finanţat de Uniunea Democrată a Slovacilor şi Cehilor din România.

Sursa: Glasul Aradului